Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru dălcăuț

DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec.
DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec.
DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Familiar) Prieten, ortac. Meșterii sînt dălcăuții mei de petrecere și scandaluri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 131.

Dălcăuț dex online | sinonim

Dălcăuț definitie

Intrare: dălcăuț
dălcăuț substantiv masculin admite vocativul