Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru d─âinuitor

dăinuitor, ~oare a [At: I. IONESCU, D. 218 / V: (îvr) ~nitór, ~năi~ / Pl: ~i, ~oare / E: dăinui + -tor] Care dăinuiește Si: durabil, persistent, stăruitor, stătător, (liv) subzistent, (înv) trăitor.
D─éINUIT├ôR, -O├üRE, d─âinuitori, -oare, adj. Care d─âinuie╚Öte; durabil, trainic, persistent. [Pr.: -nu-i-] ÔÇô D─âinui + suf. -tor.
D─éINUIT├ôR, -O├üRE, d─âinuitori, -oare, adj. Care d─âinuie╚Öte; durabil, trainic, persistent. [Pr.: -nu-i-] ÔÇô D─âinui + suf. -tor.
D─éINUIT├ôR, -O├üRE, d─âinuitori, -oare, adj. Care d─âinuie╚Öte; durabil, persistent, trainic. C─â se-ngrozesc de moarte zg├«rci╚Ťii, m─â pricep, ╚śi-ndr─âgosti╚Ťii tineri c├«╚Ťi dragostea ╚Öi-o-ncep, C─â au ╚Öi unii ╚Öi-al╚Ťii comori d─âinuitoare. MACEDONSKI, O. II 74. Ferice de voi, care crede╚Ťi c─â toate s├«nt adev─ârate ╚Öi d─âinuitoare. SLAVICI, N. I 243. V├«n─âtorul... s─â dea nevinova╚Ťilor s─âi adversari un r─âgaz ce, ├«n cur├«nd, ├«i va asigura, tot lui, o mai spornic─â ╚Öi mai d─âinuitoare izb├«nd─â. ODOBESCU, S. III 38. ÔÇô Pronun╚Ťat: -nu-i-.
dăinuitór (dăi-nu-i-) (rar) adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. și pl. dăinuitoáre
dăinuitór adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. și pl. dăinuitoáre
DĂINUITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
DĂINUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dăinuiește; persistent; peren. [Sil. dăi-nu-i-] /a dăinui + suf. ~tor
d─âinuitor adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC.

D─âinuitor dex online | sinonim

D─âinuitor definitie

Intrare: d─âinuitor
d─âinuitor adjectiv