dăina definitie

2 intrări

12 definiții pentru dăina

dăina1 vtr [At: LB / V: (îrg) dăniá (Pzi: daniu), (reg) ~năcá, ~năí, dălnuí, ~năí, ~nănăí / Pzi: ~nez / E: fo] 1-2 (Pop) A (se) balansa (de pe un picior pe altul). 3-4 (Spc) A (se) legăna (în scrânciob).
dăiná3 v vz dăula
dăiná2 v vz dăinui
DĂINÁ, dăinez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) mișca încoace și încolo, a (se) balansa, a (se) legăna. – Onomatopee.
dăiná (a ~) (pop.) (dăi-) vb., ind. prez. 3 dăineáză
dăiná vb. (sil. dăi-), ind. prez. 3 sg. dăineáză
DĂINÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
dăiná (-néz, -át), vb. – (Trans.) A legăna, a balansa. – Var. (Mold.) dăinăi. Creație expresivă, ca dănănăi, bănănăi. Pare a fi același cuvînt ca dăinăi, vb. (Trans., a fredona). După Cihac, II, 90, din pol. dindać „a legăna”, ceh. dyndati „a legăna”, iar după același autor, II, 495, sensul de „a fredona” se explică prin mag. danolni. – Der. dăinuș, s. n. (Trans., leagăn, balansoar); dăniuș, s. n. (pistă), cu numeroase var.: dărniuș, dîrdiuș, dîrliuș, tîrliuș, dîrdiiș, derde(l)uș (cf. Iordan, BF, VII, 230).
1) dăinéz v. tr. V. doĭnesc.
2) dăinéz (mă) v. refl. (imit. ca și dănănăĭesc). Trans. (Jiu). Mă daŭ în leagăn saŭ scrînciov. – În est rar mă dăĭnăĭesc, mă legăn, mă bîțîĭ.
dăina vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA.
Dăina v. Doina 2.

dăina dex

Intrare: dăina
dăina verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dăi-
Intrare: Dăina
Dăina