dăhulat definitie

3 intrări

38 definiții pentru dăhulat

dăhulát, ~ă a vz dăulat
dăulá1 v vz dihăni
dăulá2 [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăiná, dăhălá, dăhoiná, dăhu~, dăoiná, dăiná, dehălá, dehoiá, dehu~, deulá, deolá, doholá, duhălá / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.
dăulát, ~ă a [At: BOTEZ, B. 72 / V: ~ăhu~, ~ehu~ / E: dăula] Sleit de puteri Si: istovit.
doolá v vz dăula
duhălá v vz dăula
DĂHULÁ vb. I v. dăula.
DĂHULÁT, -Ă, adj. v. dăulat.
DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.
DĂULÁT, -Ă, dăulați, -te, adj. (Reg.) Sleit de puteri, istovit, spetit, prăpădit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, ruinat. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulát, -ă, dehulát, -ă adj.] – V. dăula.
DEHULÁ vb. I v. dăula.
DEHULÁT, -Ă adj. v. dăulat.
DĂHULÁ vb. I v. dăula.
DĂHULÁT, -Ă, adj. v. dăulat.
DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.
DĂULÁT, -Ă, dăulați, -te, adj. (Reg.) Sleit de puteri, istovit, spetit, prăpădit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, ruinat. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulát, -ă, dehulát, -ă adj.] – V. dăula.
DEHULÁ vb. I v. dăula.
DEHULÁT, -Ă adj. v. dăulat.
DĂHULÁ vb. I. v. dăula.
DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhulá (ISPIRESCU, la TDRG), dehulá vb. I.
DĂULÁT, -Ă, dăulați, -te, adj. (Munt., despre ființe) Istovit, obosit, extenuat; zdrobit, spetit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, avariat, dărîmat, ruinat. Zidurile, vai! de mult timp dăulate... ale bisericii. ODOBESCU, S. II 514. – Pronunțat: dă-u-. – Variantă: dehulát, -ă (GHICA, S. 401) adj.
DEHULÁ vb. I v. dăula.
DEHULÁT, -Ă adj. v. dăulat.
dăulá (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăuleáză
dăulá (sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. și pl. dăuleáză/dehuleáză
dehulá v. dăula
DĂULÁ vb. v. deșela, istovi, speti.
DĂULÁT adj. v. deșelat, istovit, spetit.
dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.
dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].
dăulat a. stors de puteri: sufletul dăulat și sdrobit de răstriște OD.
dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.
dăuléz V. dăhulez.
dehuléz v. dăhulez.
dăula vb. v. DEȘELA. ISTOVI. SPETI.
dăulat adj. v. DEȘELAT. ISTOVIT. SPETIT.
dăulát, -ă, dăulați, -te, adj. – v. dăbălat („lăsat în jos”).
dăulát, -ă, adj. – v. dăbălat.

dăhulat dex

Intrare: dăula
dăula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dă-u-
dăhula verb grupa I conjugarea a II-a
dehula verb grupa I conjugarea a II-a
doola
duhăla
Intrare: dăulat
dăhulat
dehulat
dăulat
Intrare: dăhulat
dăhulat