dădăci definitie

10 definiții pentru dădăci

dădăci vt [At: GHICA, S. 258 / Pzi: ~esc / E: dădacă] 1 A îngriji un copil în calitate de dădacă. 2 (Fam) A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil. 3 (Pex) A sfătui insistent, până la plictiseală. 4 (Pex) A îndemna.
DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.
DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.
DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A îngriji (în calitate de dădacă) un copil. Alături de părinții mei, în inima mea își are locul mama Sia... femeia de încredere care i-a dădăcit și crescut pe dînșii ca și pe mine. M. I. CARAGIALE, C. 73. 2. Fig. A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil; a îndruma, a conduce; (fig., ironic) a sfătui insistent, pînă la plictiseală. Uită-te mata pentru ce s-a întors. Ca să gogească și eu să stau și să-l dădăcesc! C. PETRESCU, O. P. II 48. Am cunoscut pe vestitul Kirkireu... care crescuse pe banul Manolache Băleanu și l-a dădăcit pînă la moarte. GHICA, S. 258.
dădăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcésc, imperf. 3 sg. dădăceá; conj. prez. 3 să dădăceáscă
dădăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcésc, imperf. 3 sg. dădăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dădăceáscă
A DĂDĂCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (copii) A îngriji în calitate de dădacă. 2) fam. (persoane) A trata cu grijă exagerată (ca o dădacă), dând sfaturi insistente la fiecare pas. 2. intranz. A practica ocupația de dădacă; a fi dădacă. /Din dădacă
dădăcì v. a crește un copil.
dădăcésc v. tr. (d. dădacă). Îngrijesc copiiĭ. V. intr. Trăĭesc ca dădacă.
dădăci, dădăcesc v. t. 1. a îngriji (pe cineva) ca pe un copil 2. a da (cuiva) sfaturi inutile

dădăci dex

Intrare: dădăci
dădăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a