dârjenie definitie

2 intrări

16 definiții pentru dârjenie

dârjénie sf vz dârzenie
dârzénie sf [At: ADAM, R. 136 / V: (reg) ~rjé~ / Pl: ~ii / E: dârz + -enie] 1-4 (Fire sau) manifestare de om dârz (1-2) Si: (înv) dârzie (1-4), (îvr) dârzoșenie (1-4), dărzoșie (1-4). 5 Curaj. 6 Obrăznicie. 7 Fermitate. 8 Înverșunare. 9 Nesupunere a animalelor domestice Si: (înv) dârzie (9), (îvr) dârzoșenie (9), dârzoșie (9) 10 Agresivitate. 11 (Pex; înv) Sprinteneală. 12 Încăpățânare. 13 Orgoliu. 14 (Mol) Vigoare a unui om în vârstă Si: (înv) dârzie (14), (rar) dârzoșenie (14), dârzoșie (14).
DÂRJÉNIE s. f. v. dârzenie.
DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie.
DÂRJÉNIE s. f. v. dârzenie.
DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie.
DÎRJÉNIE s. f. v. dîrzenie.
DÎRZÉNIE s. f. 1. Fire sau manifestare de om dîrz; îndrăzneală, curaj, cutezanță, hotărîre. Tudor și mișcarea condusă de el ne arată... dîrzenia luptei poporului pentru libertate. IST. R.P.R. 297. Își recăpăta dîrzenia și avea simțămîntul că niciodată nu se va mai întoarce în foc. CAMILAR, N. I 303. 2. Îndărătnicie, încăpățînare, înverșunare; perseverență. Neîndurători față de ei înșiși și față de pămîntul pe care s-au pomenit, l-au muncit cu dîrzenie, silindu-l să se acopere de roade. BOGZA, C. O. 270. 3. Mîndrie, semeție. În ciuda hainelor boțite și rupte, în ciuda murdăriei înspăimîntătoare care-i acoperea parcă și ochii, își păstra neștirbită și dîrzenia și demnitatea. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: dîrjénie (POPA, V. 307) s. f.
dârzénie (-ni-e) s. f., art. dârzénia (-ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei
dârzénie s. f. (sil. -ni-e), art. dârzénia (sil. -ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei
DÂRZÉNIE s. 1. v. curaj. 2. v. hotărâre. 3. v. tenacitate. 4. îndârjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)
DÂRZÉNIE s. v. mândrie, semeție.
DÂRZÉNIE f. 1) Caracter dârz. 2) Comportare de om dârz; mândrie; fudulie; semeție; fală; măreție. [Art. dârzenia; G.-D. dârzeniei; Sil. -ni-e] /dârz + suf. ~enie
dîrjénie f. (d. dîrj orĭ d. bg. dŭržanie, ținere, duržanie, îndrăzneală). Munt. Îndîrjire: dîrjenia cu care vorbise. (CL. 1910, 5, 548).
DÂRZENIE s. 1. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește o mare ~ în acțiunile sale.) 2. fermitate, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (0~ de granit.) 3. încăpățînare, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (~ în realizarea țelului urmărit.) 4. îndîrjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)
dîrzenie s. v. MÎNDRIE. SEMEȚIE.

dârjenie dex

Intrare: dârzenie
dârjenie
dârzenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e
Intrare: dârjenie
dârjenie