dârzie definitie

10 definiții pentru dârzie

dârzíe sf [At: M. COSTIN, în LET. II, 49/7 / V: ~rjíe / Pl: ~íi / E: dârz + -ie] (Înv) 1-14 Dârzenie (1-14).
DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie.
DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie.
DÎRZÍE s. f. (Învechit) Îndrăzneală, hotărîre, cutezanță, curaj; p. ext. obrăznicie, aroganță. Nu arma ta mă domolește, ci dîrzia ta față cu mine. GHICA, S. 351. Auzi dîrzie! blestemăție! Obrăznicie Și mojicie! ALECSANDRI, T. I 111. Tomșa! El te-a învățat a vorbi cu atîta dîrzie? NEGRUZZI, S. I 139.
dârzíe (pop.) s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei
dârzíe s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei
DÂRZÍE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.
dârzie f. mare semeție.
dîrzíe f. Dîrjie, îndrăzneală, țănțoșie.
dîrzie s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.

dârzie dex

Intrare: dârzie
dârzie substantiv feminin