dârvar definitie

2 intrări

8 definiții pentru dârvar

dârvár [At: HURMUZACHI X, 531 / V: (înv) dăr~, (reg) dărbár / Pl: ~i / E: vsl дръварь] (Înv) 1 sm Slugă cu statutul de scutelnic1, care avea obligația de a aduce stăpânului lemne din pădure și a se îngriji de încălzirea camerelor. 2-3 sm, a (Rar) (Animal) care este destinat unor munci grele. 4 (Reg; îf dărbar) Țigan.
DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45.
dârvár (rar) s. m., pl. dârvári
dârvár s. m., pl. dârvári
dârvár, dârvári, s.m. (reg.) tăietor de lemne în pădure.
dârvar(i) m. pl. od. țigani scutelnici cari aduceau stăpânului lor un număr de care de lemne: scutelnici, pescari, văcari, vânători și dârvari FIL. [Slav. DRŬVARĬ, lemnar]. V. dreavă.
dîrvár m. (bg. dŭrvar, d. dŭrvo, lemn. V. dîrvală). Pe la 1800. Tăĭetor de copacĭ în pădure (de obiceĭ, Țigan). Cal dîrvar (Cihac), cal de dus greutățĭ la stînă (cal de dîrvală).
DÎRVAR subst.(tăetor de lemne, om de corvoadă). 1. Darvar/u și Dărvărescu, fam., act.; Darvari, fam., ar., din Clisura (Bibl. rom. veche III). 2. Dîrvariciu, C. (Puc). Cf. Drevești = Drăvești s. (17 B II 199, n 288) < sl. дpъвa „lemne”.

dârvar dex

Intrare: dârvar
dârvar substantiv masculin
Intrare: Dârvar
Dârvar