dârstă definitie

17 definiții pentru dârstă

dấrstă sf [At: (a. 1441) IORGA, S. D. V, 197 / V: (înv) dắr~, dér~, (reg) ~să, drấs~ / Pl: ~te / E: cf: bg дръстя] 1-2 (Îrg) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. (de către vâltoarea apei sau) cu ajutorul unor ciocane de lemn Si: vâltoare. 3 (Olt; îe) A da pe cineva la ~ A pune pe cineva la muncă. 4 (Îae) A observa atent activitatea cuiva. 5 (Îe) A se da la ~ A se obișnui cu munca grea. 6 (Mol) Loc bătătorit.
drấstă sf vz dârstă
DẤRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja.
DẤRSTĂ, dârste, s. f. Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja.
DÎ́RSTĂ, dîrste, s. f. Piuă rudimentară fixată la o apă curgătoare, în care se bat dimia, abaua, postavul etc., cu ajutorul unor ciocane de lemn. [S-a dat] mențiune onorabilă... pentru herestrăul în miniatură... și dîrsta ce lucrau la grădină. I. IONESCU, P. 555. – Variantă: drîstă s. f.
DRÎ́STĂ s. f. v. dîrstă.
dấrstă (pop.) s. f., g.-d. art. dấrstei; pl. dấrste
dârstă s. f., g. -d. art. dârstei; pl. dârste
DÂRSTĂ s. v. piuă.
dîrstă (dấrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (< sl. gore – ščina), boștină, ploștină, etc.
DÂRSTĂ ~e f. înv. Piuă primitivă cu ciocane de lemn, acționată de curentul unei ape curgătoare, în care se băteau dimia și alte țesături de casă. /cf. bulg. drăstja
dârstă f. Tr. piuă. [Bulg. DRĂȘTĂ].
Dârstele f. pl, colonie ținând de Brașov cu stabilimente industriale.
dî́rstă f., pl. e (bg. drŭsta și drŭstelo [de unde și alb. dărstilĭa, și tră-], d. vsl. drati, ca și rom. dîră. Bern 1, 256). Vest. Piŭă, ștează, moară de bătut postavu. – Și drîstă (Bc.).
drî́stă V. dîrstă.
píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s’a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și’n pl. pive, v s’a desvoltat ca și’n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede’n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într’un butuc orĭ într’o peatră ca să înțepeneștĭ în ĭa o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa’n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177).
dîrstă s. v. PIUĂ.

dârstă dex

Intrare: dârstă
dârstă substantiv feminin
drâstă