CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. (Despre obiecte, p. ext. despre culoarea lor) Roșiatic (ca și cărămida). Pămîntul cărămiziu adus din lunca Șiretului... CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. El sta de-oparte mîhnit... și-și ștergea fruntea c-o basma cărămizie. DELAVRANCEA, S. 26. Un fluture mare, de culoare cărămizie. ȘEZ. IV 23.