Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 567505:

călătorésc v. intr. (d. călător). Fac călătorie: a călători de la un oraș la altu. V. refl. Plec, mă duc, mă car: după sfîntu Ilie se călătorește vara, (iron.), ĭa călătorește-te de aicĭ!

Călătorit dex online | sinonim

Călătorit definitie