căcănár sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: căca + -ănar] 1 Curățător de closete Si: (rar) budar, latrinar, vidanjor. 2 (Fam; prt) Om de nimic Si: (reg) căcăstorar.

CĂCĂNÁR s. v. vidanjor.

CĂCĂNÁR, căcănári, s. m. Vidanjor. (din căca)

căcănar s. v. VIDANJOR.

căcănar, -ă, căcănari, -e, s. m., s. f., adj. (vulg.) 1. (om) răuvoitor. 2. (om) antipatic. 3. (om) zgârcit.