cârmuí [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 122/9 / Pzi: ~ésc / E: cârmă + -ui] 1 vt (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. 2-3 vtr A (se) conduce. 4-5 vtr A (se) guverna. 7 vtr A (se) administra.

CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

CÎRMUÍ, cîrmuiesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a guverna, a administra. Ești în stare a cîrmui și pe alții. CREANGĂ, P. 185. ◊ Refl. Dreptul... de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent, după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Concretizat, cu privire la un vas plutitor) A conduce, a dirija cu ajutorul cîrmei, a cîrmi. Toader pluta-și cîrmuiește. La TDRG.

cârmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 să cârmuiáscă

cârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmuiáscă

CÂRMUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. 3. v. administra.

CÂRMUÍ vb. v. cârmi, coti, vira.

A CÂRMUÍ ~iésc tranz. (state, popoare, instituții etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. ~ui

cârmuì v. 1. a ținea cârma; 2. fig. a conduce, a stăpâni (o țară), a administra (un județ).

cîrmuĭésc v. tr. (d. cîrmă. V. cîrmesc, ocîrmuĭesc). Țin cîrma, conduc. Fig. Guvernez, conduc, administrez.

cîrmui vb. v. CÎRMI. COTI. VIRA.

CÎRMUI vb. 1. a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan a ~ Moldova în glorie.) 2. a administra, a conduce, a gospodări, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (~ treburile publice.)