Definiția cu ID-ul 438414:
cîntár (cântáre), s. n. –
1. Instrument care servește la stabilirea greutății, balanță. –
2. Fir cu plumb. –
3. Cumpănă a fîntînii. –
4. Orcic, cruce a căruței. –
5. Cîrlig în care se fixează cîrma unui plute. –
6. Cric de ridicat greutăți. –
7. Constelația Balanței. –
Mr. cîndare,
megl. căntar.
Tc. kantar, din
arab. qintar (<
lat. centenarius), în parte prin intermediul
ngr. ϰαντάρι (Șeineanu, II, 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136);
cf. alb. kandar,
bg.,
sb. kantar. Pentru a › î, prin intermediul lui *căntări, *căntăresc,
cf. Graur, BL, IV, 74. –
Der. cîntăreală,
s. f. (acțiunea de a cîntări); cantaragiu,
s. m. (slujbaș la biroul de control al greutăților), din
tc. kantarci; cîntări,
vb. (a determina greutatea unui corp; a examina, a cumpăni; a valora).
Cântar dex online | sinonim
Cântar definitie