curbă de frecvență definitie

40 definiții pentru curbă de frecvență

curb, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 26 / Pl: ~i, ~e / E: fr courbe] 1 a (D. linii) în formă de arc Si: arcuit, încovoiat. 2 a (D. planuri) Boltit. 3 sf Figură geometrică având o singură dimensiune. 4 sf Linie care nu este dreaptă sau frântă. 5. sf Linie care reprezintă, grafic, o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și una în ordonate. 6 sf Porțiune din traseul unei căi de comunicație cu axa curbă (1), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. 7 sf (D. vehicule; îe) A lua ~ba A vira. 8 sf Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 9 sf (Îs) ~ă de nivel Linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). 10 sf (Îs) ~ă batimetrică Linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 11 (Ecp; îs) ~ă de sacrificiu Denumire dată, în 1931-1933, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici.
curba vtr [At: DA / Pzi: ~bez / E: curb cf fr courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinței cuiva (fără a se împotrivi).
CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe.
CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.
CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe.
CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.
CURB, -Ă, curbi, -e adj. (Despre linii) În formă de arc, arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex) Flăcăul... cerceta cu luare-aminte ascuțișul curb și părțile sale [ale baltagului]. SADOVEANU, B. 275. Oglinda era cu rame aurite... Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338.
CURBÁ, curbez vb. I. Tranz. A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. V. strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului.
CÚRBĂ, curbe, s. f. 1. Linie curbă. ♦ Cotitură în formă de arc( a unui drum a șinelor de cale ferată, a unei ape curgătoare). V. sinuozitate, șerpuire. Dar Oltul însuși, brațul cel puternic și adevărat prin care vin plutașii, se plimbă în curbe largi. BOGZA, C. O. 382. ◊ (Poetic) Marea își schimbă treptat culoarea: șa țărm bande purpurii, în larg o pînză violetă, și în fund, pe curba imensă o orizontului, o linie subțire trasă cu-n negru de cărbune. BART, E. 170. ◊ Expr. (Despre vehicule) A lua curbă = a vira, a coti. Luînd curba prea repede, automobilul a derapat. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive prin care trec variațiile unui fenomen. Medicul a văzut curba temperaturii bolnavului. ▭ Lupta continuă, urmînd o curbă de ascensiune pînă în 1905. SAHIA, U.R.S.S. 204. ◊ Curbă de sacrificiu = măsură de scădere a salariilor, ca urmare a politicii de jefuire a maselor largi muncitorești din Romînia, aplicată de guvernele burghezo-moșierești în perioada crizei economice din 1929-1933. La manifestația pașnică a miilor de muncitori contra noii reduceri a salariilor lor prin aplicarea curbei de sacrificiu, guvernul fascist a răspuns cu gloanțe. DOC. PART. 175. Încercînd să iasă din criză pe spinarea maselor muncitoare, burghezia și moșierimea din țara noastră au trecut la aplicarea curbelor de sacrificiu, la concedieri în masă, la înăsprirea terorii polițienești. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 1/1. 3. (Top., în expr.) Curbă de nivel = linie care unește punctele de aceeași altitudine.
curb adj. m., pl. curbi; f. cúrbă, pl. cúrbe
curbá (a ~) vb., ind. prez. 3 curbeáză
cúrbă s. f., g.-d. art. cúrbei; pl. cúrbe
curb adj. m., pl. curbi; f. sg. cúrbă, pl. cúrbe
curbá vb., ind. prez. 1 sg. curbéz, 3 sg. și pl. curbeáză
cúrbă s. f., g.-d. art. cúrbei; pl. cúrbe
CURB adj. v. încovoiat.
CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)
CÚRBĂ s. 1. v. cotitură. 2. cotitură, viraj. (La ~ lasă vehiculul în viteză redusă.) 3. (GEOGR.) curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă.
CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus].
CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].
CÚRBĂ s.f. 1. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ Cotitură în formă de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. Curbă de nivel = linie care unește punctele de egală altitudine ale pământului. [< fr. courbe].
CURB, -Ă I. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ cotitură în formă de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ă = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. ~ă de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă. (< fr. courbe, lat. curvus)
CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)
curb (cúrbă), adj. – Îndoit, încovoiat, arcuit. Fr. courbe. – Der. (din fr.) curbă, s. f.; curba, vb.; curbură, s. f.
CURB ~ă (~i,~e) (despre linii) Care are formă de arc; încovoiat. /<fr. courbe, lat. curbus
A CURBÁ ~éz tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber
A SE CURBÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber
CÚRBĂ ~e f. 1) Linie în formă de arc; linie arcuită. 2) Linie care reprezintă grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitură în formă de arc (a unui râu, a unui drum). ◊ A lua ~a a face un viraj. ~ de nivel curbă care unește pe o hartă punctele aflate la aceeași altitudine. /<fr. courbe
curb a. în formă de arc.
curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.
curbă f. Geom. linie curbă.
*curb, -ă adj. (fr. courbe, d. lat. curvus). Îndoit, încovoĭat, arcat: linie curbă. S. f. Linie curbă.
*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ.
CURB adj. arcuit, curbat, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) incujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.)
CURBA vb. 1. a (se) arcui, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a se poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a (se) frînge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)
CURBĂ s. 1. cot, cotitură, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsătură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. cotitură, viraj. (La ~ lasă vehiculul in viteză redusă.) 3. (GEOGR.) curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă.
CURBĂ. Subst. Curbă, linie curbă, curbură, curbare, arc, arcuire, arcuitură, cambrare, cambrură (rar), încovoiere, încovoială, încovoietură, îndoire; îndoitură. Cot, cotitură, întorsură (rar), întorsătură, viraj, cotire, cotiș (rar). Ondulație, ondulare, ondulozitate (rar), buclă, cută, unduire; șerpuire, șerpuială (rar), sinuozitate; meandru; întortochere, întortochetură, serpentină, șerpuitură. Sinusoidă. Coardă, arcadă, arcatură, boltă, boltiță (dim.), boltișoară, boltire, boltitură; parabolă; paraboloid; hiperbolă (mat.). Semicerc; arc de cerc. Circumferință, cerc, curbă închisă; circumvoluție (rar); răsucire, spirală. Elipsă; concavitate, convexitate. Adj. Curbat, curb, arcuit, cambrat, arcoidal, arcat (rar), încovoiat, boltit, curbiliniu, îndoit; cotit, meandric, sinuos, sinusoidal, întortocheat, șerpuit, șerpuitor, șerpuind (rar). Ondulat, unduios, ondulator (rar), văluros, vălurat, unduit (rar), ondulos (înv.); buclat, cîrlionțat; parabolic; paraboloid; hiperbolic; eliptic, elipsoidal; circular; rotund; lenticular; semicircular, răsucit, spiral; concav; convex. Vb. A se curba, a se arcui, ă se cambra, a se îndoi, a se încovoia, a se bolti; a face curbe, a coti; a undui, a ondula, a șerpui. A se ondula, a se încîrlionța; a se bomba, a se umfla; a se cocoșa. A curba, a arcui, a cambra, a îndoi, a încovoia, a bolti; a coti, a vira, a întoarce; a ocoli, a face ocol, a înconjura. A ondula, a bucla, a cîrlionța. V. cerc, formă, mișcare, rotire.
curbă cumulativă, (engl.= cumulative curve) reprezentare grafică liniară, prin care se exprimă procentele cumulate (între 0-100%) de participare într-o probă a diverselor fracțiuni (clase) granulometrice constituente; fiecare punct de pe o c.c. corespunde procentului total al granulelor mai mari (sau mai mici) decât dimensiunea cărora acestea le corespund. C.c. sunt utilizate pentru obținerea de parametri granulometrici cu largi posibilități de interpretare.
curbă de frecvență, (engl.= frequency curve) (sedim.), forma de reprezentare a distribuției granulometrice a unui sediment sau a unei roci prin aprecierea frecvenței întregului spectru de dimensiuni ale particulelor ce alcătuiesc un anumit volum (de sedimente sau roci) într-un sistem de coordonate. C.f. simplă are formă de clopot cu concavitatea în jos și rezultă prin unirea punctelor care indică frecvența granulelor (în ordonată) ale căror dimensiuni (în abscisă) marchează limitele claselor granulometrice. V. și curbă cumulativă.
curbă eustatică, (engl.= eustatic curve) curba sinusoidală care exprimă oscilațiile de nivel ale Oceanului Planetar, într-un anume punct de pe Glob și într-un anume interval de timp; pe c.e. sunt marcate două puncte: punctul de inflexiune F (fall) pe segmentul ei descendent și punctul de inflexiune R (rise) pe segmentul ascendent. V. și eustatism.

curbă de frecvență dex