cupit definitie

2 intrări

15 definiții pentru cupit

cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr кyпити] (Reg) 1 vt A coase cu împunsături rare și neegale, făcând ca materialul să se încrețească. 2 vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloși. 4 vt (Olt) A încolți. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolți pe cineva și a-l bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.
cupit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cupi] 1 Cupire (1). 2 (Olt; pex) Strângere. 3 Cupire (4). 4 (Olt) Încolțire. 5 (Olt) Surprindere. 6 (Olt) Cuprindere. 7-8 (Reg) Cupire (8-9).
cupit, ~ă a [At: SĂM. I, 120 / Pl: ~iți, ~e / E: cupi] 1 (Mai ales d. o cusătură) Încrețit. 2 (Reg; fig) Zgârcit. 3 (Olt; pex) Strâns2. 4 (D. pâine) Cocoloșit2. 5 (Olt) Surprins2. 6 (Olt) Cuprins2. 7 (Olt; d. oameni) Încolțit pentru a fi bătut. 8 (Reg; d. fierul plugului) Aplecat2.
CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < sb.).
CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < scr.).
CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Regional) Zgîrcit, avar. Bogații cei cupiți și calici. VISSARION, B. 144.
cupít (reg.) adj. m., pl. cupíți; f. cupítă, pl. cupíte
cupít adj. m., pl. cupíți; f. sg. cupítă, pl. cupíte
CUPÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
cupí (-pésc, -ít), vb.1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.
cupí, cupésc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunsături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva).
cupít, cupítă, cupíți, cupíte, adj. (reg.) 1. încrețit, zbârcit, cu cute. 2. (fig.) avar, zgârcit.
cupésc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d. kupŭ, grămadă. V. căpiță). Olt. Munt. Mold. Cos greșit întinzînd prea tare o bucată de stofă așa în cît bucata opusă rămîne maĭ strînsă și se încrețește. Men. Găbuĭesc, pun mîna pe cineva. V. zgîrcesc.
cupít, -ă adj. (d. cupesc). Vest. Rar. Avar, zgîrcit.
cupit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

cupit dex

Intrare: cupit
cupit adjectiv
Intrare: cupi
cupi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a