cumulație sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: lat cumulatio, fr cumulation] (Rar) 1-3 Cumulare (1-3).

CUMULÁȚIE, cumulații, s. f. (Rar) Cumulare. – Din lat. cumulatio, fr. cumulation.

CUMULÁȚIE, cumulații, s. f. (Rar) Cumulare. – Din lat. cumulatio, fr. cumulation.

cumuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. cumuláția (-ți-a), g.-d. art. cumuláției; pl. cumuláții, art. cumuláțiile (-ți-i-)

cumuláție s. f. (sil. -ți-e), art. cumuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. cumuláției; pl. cumuláții, art. cumuláțiile (sil. -ți-i-)

CUMULÁȚIE s. v. cumulare, însumare.

CUMULÁȚIE s.f. (Rar) Cumulare, cumul. [Gen. -iei. / cf. fr. cumulation, lat. cumulatio].

CUMULÁȚIE s. f. cumulare. (< fr. cumulation, lat. cumulatio)

cumulație s. v. CUMULARE. ÎNSUMARE.