cumbara definitie

2 intrări

19 definiții pentru cumbara

bumbará sf vz cumbara
cumbara sf [At: NECULCE, ap. LET. 291/37 / V: (înv) bum~, com~, gum~ / Pl: ~le / E: tc kumbara] (Trî) 1 Ghiulea. 2 Piuă.
cumba sf [At: I. CR. V, 278 / Pl: ~re / E: ngr χουμπάρα] (Reg) Cumătră (1).
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] – Din tc. kumbara.
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] – Din tc. kumbara.
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Învechit) Obuz. Mortierele se numeau pive și abuzurile, cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: bumbará (TEODORESCU, P. P. 482) s. f.
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
cumbará (înv.) s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále, art. cumbarálele
cumbará s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále
CUMBARÁ s. v. mortier, obuz.
cumbará (cumbarále), s. f.1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (Șeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. Sec. XVIII, înv.Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci.
cumbáră, cumbări, s.f. (reg.) cumătră, nașă, nănașă.
bumbarà f. odinioară, obuz pentru asvârlitul bombelor: cu tunuri și bumbarale POP. [Compromis popular între bumbă («bombă») și sinonimul său arhaic cumbara].
bumbará V. cumbara.
cumbará f. (turc. kumbara, granată, d. pers. hum-paré, hum-bara, boambă). Vechĭ. Obuz (proĭectil de tun). Granată: granatarĭ cariĭ poartă la sine cumbarale de cele micĭ cu feștilă de aruncă din mînĭ (N. Cost. 2, 107). – Și comb-, gomb- și bumb- (după boambă).
cumbara s. v. MORTIER, OBUZ.

cumbara dex

Intrare: cumbara
cumbara substantiv feminin
bumbara
Intrare: cumbară
cumbară