2 intrări

11 definiții pentru culbutare

culbuta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr culbuter] A descărca vagonetul prin basculare.
culbutare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: culbuta] Descărcare a vagonetului prin basculare Si: culbutat1.
CULBUTÁ, culbutez, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din fr. culbuter.
CULBUTÁRE s. f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. – V. culbuta.
CULBUTÁ, culbutez, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din fr. culbuter.
CULBUTÁRE s. f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. – V. culbuta.
culbutá vb., ind. prez. 1 sg. culbutéz, 3 sg. și pl. culbuteáză
culbutáre s. f., g.-d. art. culbutării
CULBUTÁ vb. I. tr. (Mine) A răsturna vagonetul cu ajutorul culbutorului (1) pentru descărcarea materialului. [< fr. culbuter].
CULBUTÁRE s.f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. [< culbuta].
CULBUTÁ vb. tr. a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului. (< fr. cullbuter)