crăiasă sf [At: DOSOFTEI, PS. 149 / Pl: ~iese / E: crai + -easă] 1 (Înv) Regină. 2 (Îc) ~-nouă Mireasă. 3 (Îrg) Damă la jocul de cărți. 4 Zână. 5 (Lpl) Iele. 6 (Îe) ~sa zânelor sau zâna-~ Cea mai mare peste zâne. 7 (Îs) ~sa albinelor Matcă.

CRĂIÁSĂ, crăiese, s. f. (În basme) Împărăteasă, regină, zână. [Pr.: cră-ia-] – Crai + suf. -easă.

CRĂIÁSĂ, crăiese, s. f. (Poetic sau în basme) Împărăteasă, regină, zână. [Pr.: cră-ia-] – Crai + suf. -easă.

CRĂIÁSĂ, crăiese, s. f. (Astăzi numai poetic sau în basme) Împărăteasă, regină. P-un nor de aur Lunecînd, A zînelor crăiasă Venea, cu părul rîurînd Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și împărați, oameni în samă băgați. CREANGĂ, P. I 279. Arald! strigă crăiasa- las’ fota să-mi ascund... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund. EMINESCU, O. I 98. ◊ Fig. Niciodată n-o să iasă Luna – palida crăiasă- Să te-învăluie cu raze. BENIUC, V. 18. ◊ (Numai în basme) Crăiasa albinelor = regina albinelor. Cum mergea el, mulțămit în sine pentru această facere de bine, număr iată i se înfățișează înainte crăiasa albinelor. CREANGĂ, P. 239. Ș-apoi fost-an fost poftiți la nuntă... crăiasa albinelor și crăiasa zînelor, minunea minunilor din ostrovul florilor. CREANGĂ, P. 279.

crăiásă s. f., g.-d. art. crăiései; pl. crăiése

crăiásă s. f., g.-d. art. crăiései; pl. crăiése

CRĂIÁSĂ s. v. damă, împărăteasă, mamă, matcă, mireasă, regină, suverană, zână.

CRĂIÁSĂ ~iése f. înv. Soție de crai; împărăteasă. [G.-D. crăiesei; Sil. cră-ia-] /crai + suf. ~easă

crăiasă f. regină (învechit): s’ajung mireasă, s’ajungi crăiasă AL.

crăĭásă f., pl. ĭese (d. craĭ). Vechĭ. Nevastă de craĭ (regină saŭ principesă).

crăiasă s. v. DAMĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. MIREASĂ. REGINĂ. SUVERANĂ. ZÎNĂ.