Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 949957:

crâșcá, crâșc, vb. tranz. – (reg.) A scrâșni din dinți de mânie: „Crâșcă iadu și îmi cere / Să-i dau pe mândra, de-a mere. / -Taci, iadule, nu crâșca” (Memoria, 2001: 99). – Formație onomatopeică (DEX, MDA).

Crâșcare dex online | sinonim

Crâșcare definitie