cronologie definitie

12 definiții pentru cronologie

cronologie sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 259 / Pl: ~ii / E: fr chronologie] 1 Disciplină auxiliară a istoriei care stabilește epocile, datele și succesiunea evenimentelor istorice. 2 Succesiune în timp a evenimentelor (istorice). 3 Istorisire cronologică (3). 4 Sistem adoptat pentru socotirea anilor. 5 Listă ce cuprinde o cronologie (2).
CRONOLOGÍE, cronologii, s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică. – Din fr. chronologie.
CRONOLOGÍE, cronologii, s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică. – Din fr. chronologie.
CRONOLOGÍE, cronologii, s. f. Disciplină (auxiliară a istoriei) care se ocupă cu stabilirea epocilor și datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor, Cronologie relativă v. relativ. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică. Deosebit de cronice, avem și șase cronologii ale domnilor întocmite după hrisoave, între care cele mai bune sînt a lui Pîrvu Cantacuzino, a clucerului Dumitrache și a ierodiaconului Naum Clococeanu. BĂLCESCU, O. I 64.
cronologíe s. f., art. cronología, g.-d. art. cronologíei; pl. cronologíi, art. cronologíile
cronologíe s. f., art. cronología, g.-d. art. cronologíei; pl. cronologíi, art. cronologíile
CRONOLOGÍE s.f. Indicare a unor fapte în ordine cronologică; sistem de socotire a anilor. ♦ Disciplină care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor istorice. ♦ Listă cuprinzând o succesiune cronologică. [Gen. -iei. / < fr. chronologie, cf. gr. chronos – timp, logos – studiu].
CRONOLOGÍE s. f. 1. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor. (p. ext.) succesiune în timp a evenimentelor istorice. ◊ sistem de socotire a anilor. 2. listă cu o succesiune cronologică. (< fr. chronologie)
CRONOLOGÍE ~i f. 1) Disciplină auxiliară a istoriei care are ca obiect de studiu stabilirea epocilor, datelor istorice și succesiunea lor în timp. 2) Succesiune în timp a evenimentelor. 3) Tabel, listă care cuprinde o astfel de succesiune. [Art. cronologia; G.-D. cronologiei; Sil. -gi-e] /<fr. chronologie
cronologie f. știința datelor istorice, cunoașterea epocelor.
*cronologíe f. (vgr. hronología, d. hrónos, timp, și lógos, cuvînt.) Știința timpuluĭ saŭ a datelor istorice. – Vechĭ hr-.
CRONO- „timp, durată, temporalitate”. ◊ gr. khronos „timp, durată” > fr. chrono-, germ. id., engl. id., it. crono- > rom. crono-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul științific al ritmurilor biologice ale viețuitoarelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de timp; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument pentru înregistrarea duratelor de desfășurare a evenimentelor, fenomenelor, operațiilor etc. 2. Aparat automat de precizie, utilizat la verificarea funcționării cronometrelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Totalitatea operelor în care faptele sînt prezentate cronologic. 2. Figură de stil care constă în descrierea temporală a unor momente sau evenimente; ~gram (v. -gram), s. n., cronogramă* (1); ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Informație dată de literele unei inscripții, ale unei fraze etc., care au și o semnificație numerală, reprezentînd cifre romane; sin. cronogram. 2. Historiogramă*; ~hidroizopletă (v. hidro-1, v. izo-, v. -pletă), s. f., cronoizopletă a umidității; ~izopletă (v. izo-, v. -pletă), s. f., linie care unește pe o hartă punctele cu aceeași umiditate; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu datarea evenimentelor istorice în vederea stabilirii succesiunii acestora. 2. Istoria vieții unui ecosistem, alcătuită din aspecte filogenetice și aspecte bionomice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru măsurarea timpului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument de precizie, folosit pentru măsurarea intervalelor de timp; ~profesiogramă (v. profesio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei în timp a fiecărei operații componente; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp; ~taraxie (v. -taraxie), s. f., confuzie în orientarea temporală, asociată cu incapacitatea de a identifica datele și de a le aprecia durata timpului; ~trop (v. -trop), adj., referitor la regularitatea unui ritm.

cronologie dex

Intrare: cronologie
cronologie substantiv feminin