corodare definitie

2 intrări

15 definiții pentru corodare

corodá [At: DN3 / Pzi: ~déz / E: fr corroder] 1-2 vtr A (se) degrada în mod progresiv cu ajutorul agențior chimici. 3 (Pgr) vt A pregăti o forniă de tipar prin gravare chimică folosind o soluție corosivă. 4 vt (Tex) A decolora pe anumite porțiuni o țesătură vopsită, în vederea obținerii unor desene Si: a ronja.
corodáre sf [At: DN3 / Pl: ~dắri / E: coroda] 1 Degradare a unor materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul unor agenți chimici Si: corodat1 (1). 2 (Pgr) Pregătire a unei forme de tipar prin gravare chimică folosind o soluție corosivă Si: corodat1 (2). 3 (Tex) Decolorare pe anumite porțiuni a unei țesături vopsite, în vederea obținerii unor desene Si: corodat1 (3).
CORODÁ, corodez, vb. I. Tranz. 1. A roade, a degrada unele materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul agenților chimici. 2. A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 3. A decolora pe anumite porțiuni o țesătură vopsită în vederea obținerii unor desene. – Din fr. corroder.
CORODÁRE, corodări, s. f. Acțiunea de a coroda și rezultatul ei. – V. coroda.
CORODÁ, corodez, vb. I. Tranz. 1. A roade, a degrada unele materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul agenților chimici. 2. A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 3. A decolora pe anumite porțiuni o țesătură vopsită în vederea obținerii unor desene. – Din fr. corroder.
CORODÁRE, corodări, s. f. Acțiunea de a coroda și rezultatul ei. – V. coroda.
corodá (a ~) vb., ind. prez. 3 corodeáză
corodáre s. f., g.-d. art. corodắrii; pl. corodắri
corodá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. corodeáză
corodáre s. f., g.-d. art. corodării; pl. corodări
CORODÁ vb. I. tr. 1. (Despre agenți chimici) A roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. (Poligr.) A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 3. (Text.) A decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja. [< fr. corroder].
CORODÁRE s.f. Acțiunea de a coroda și rezultatul ei; ronjare. [< coroda].
CORODÁ vb. tr. 1. (despre agenți chimici) a roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. a pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu soluție corosivă. 3. (text.) a decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja. 4. (fig.) a distruge cu încetul. (< fr. corroder, lat. corrodere)
A CORODÁ pers. 3 corodează tranz. 1) (materiale, metale) A distruge lent și progresiv printr-o reacție chimică. 2) (țesături) A trata cu mordanți în vederea obținerii unor desene. 3) (clișee) A confecționa, tratând o placă metalică cu o soluție corosivă. /<fr. corroder
CORODÁRE (< fr., lat.) s. f. 1. (POLIGR.) Operație de pregătire a formei de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 2. (Ind. TEXT.) Procedeu de decolorare locală a unei țesături vopsite, în vederea obținerii unor desene; ronjare.

corodare dex

Intrare: coroda
coroda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: corodare
corodare substantiv feminin