cord1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă. cord2 sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă. cord3 sn [At: LTR / E: fr corde] 1 Țesătură specială, formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente. 2 Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. cord4 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. CORD1, corduri, s. n. (
Anat.) Inimă. – Din
lat. cor, -dis. CORD2 s. n. Țesătură specială cu urzeala din fire bine răsucite și foarte rezistente, iar cu firele din bătătură subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. – Din
fr. corde. CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. –
Et. nec. CORD1, corduri, s. n. (
Anat.) Inimă. – Din
lat. cor, -dis. CORD2 s. n. Țesătură specială care este formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente, iar firele din bătătură sunt subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. – Din
fr. corde. CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. –
Et. nec. CORD s. n. (
Med.) Inimă.
Atac de cord. cord1 (inimă, cuțit)
s. n.,
pl. córduri cord (anat., tehn.) s. n., pl. córduri CORD1 s.n. Inimă. [< lat.
cor].
CORD2 s.n. Țesătură cu urzeală formată din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită la fabricarea anvelopelor. [< engl.
cord – nume comercial].
CORD1 s. n. (anat.) inimă. (< lat.
cor, -dis)
CORD2 s. n. țesătură de urzeală din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. (< germ.
Kord, engl.
cord, fr.
corde)
CORD3(O)-, -CÓRD elem. „coardă, cordon anatomic”. (< fr.
cord/o/-, -chorde,
cf. lat. chorda, gr.
khorde)
cord (córduri), s. n. – Inimă.
Lat. cor,-dis (
sec. XIX). Termen medical. –
Der. cordial, adj., din
fr.;
cordialitate, s. f. CORD1 ~uri n. Organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism; inimă. Atac de ~. /<lat. cor, ~dis CORD3 ~uri n. Cuțit special folosit în pielărie pentru operațiile de depilare. /Orig. nec. CORD2 n. 1) Țesătură subțire și rară cu urzeală din fire răsucite și foarte rezistente. 2) Țesătură specială folosită la fabricarea anvelopelor, curelelor de transmisie etc. /<fr. corde cord, córduri, s.n. (înv.) spadă, sabie. CORD s. (ANAT., MED.) inimă. CORD DE TEMPORIZARE țesătură rezistentă de diferite mărimi care asigură progresivitatea deschiderii parașutei în vederea diminuării șocului mecanic. -CORD „coardă, schelet axial, coardă dorsală”. ◊ gr. khorde „sfoară, maț, cîrnat, coardă” > fr. -chorde, it. -cordo, engl. -chord > rom. -cord. CORD-, v. CORDO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., 1. Operație chirurgicală de extirpare a unei coarde vocale, pe care s-a dezvoltat o tumoare canceroasă. 2. Operație medicală de rezecție segmentară a măduvei spinării. Cord dex online | sinonim
Cord definitie
Intrare: cord (subst. - inimă)
cord 1 subst. - inimă substantiv neutru
Intrare: cord (subst. - țesătură)
cord 2 subst. - țesătură substantiv neutru
Intrare: cord (subst. - cuțit)
cord 3 subst. - cuțit substantiv neutru
Intrare: cord (pref. - coardă)
Intrare: cord (suf. - coardă)