Definiția cu ID-ul 576106:
copÃl m., pl.
copiÄ, art.
copiiÄ (lat.
pûpillus, dim. d.
pûpus, fem.
pûpa, cocă, cocuță, infl. de
cocă 1 saŠde o formă lat.
copillus, ca
columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb.
kopilÄ, pl.
kopiÄ, bastard, argat; ngr.
kopél, tînăr, băÄat, servitor; vsl.
kopilÅ, kopelÅ, bastard; bg. sîrb.
kopile, bastard. V.
cocă 1 și
pupă 2).
VechÄ (pl. È™i
copilÄ). Bastard.
AzÄ. BăÄat orÄ fată în primiÄ anÄ aÄ vÄeÈ›iÄ;
o femeÄe c’un copil în braÈ›e. Fig. Om naiv:
nu fi copil! Copil adevărat, copil legitim.
Copil din florÄ, bastard.
Copil de țîță, prunc, copil care suge încă.
CopiÄ de casă, odinioară, fecÄorÄ de boÄer care eraÅ daÈ›Ä la curtea domnească È™i formaÅ garda interioară a eÄ, în număr de vre-o 500 (V.
paj).
De copil, de mic, din copilărie;
de copil Ä-a plăcut cartea. Pl. UrmaÈ™Ä, descendenÈ›Ä (indiferent de etate):
a murit fără copiÄ. V.
fecÄor, cocon, ghitan, țînc, prichindel. Copil dex online | sinonim
Copil definitie