convécție sf [At: DN³ / V: ~éxie, ~íune / Pl: ~ii / E: fr convection] 1 Mișcare naturală a aerului ca urmare a diferențelor de temperatură. 2 Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. 3 (Îs) ~ia călduriiTransmitere a căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. 4 (îs) Curenți de ~ Mișcare pe verticală a pârtilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. 5 (îs) ~ electrică Deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate.

CONVÉCȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părților unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection.

CONVÉCȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părților unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection.

convécție (-ți-e) s. f., art. convécția (-ți-a), g.-d. art. convécției; pl. convécții, art. convécțiile (-ți-i-)

convécție s. f. (sil. -ți-e), art. convécția (sil. -ți-a), g.-d. art. convécției; pl. convécții, art. convécțiile (sil. -ți-i-)

CONVÉCȚIE s.f. 1. Orice mișcare de aer cu direcție verticală. 2. (Fiz.) Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor curenți ai fluidului respectiv. [Gen. -iei, var. convecțiune, convexie, convexiune s.f. / < lat. convectio, fr. convection].

CONVÉCȚIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat și înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio)

CONVÉCȚIE ~i f. 1) fiz. Transfer de căldură sau de curent electric care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanței respective. ~ forțată. ~ naturală. 2) Mișcare pe verticală a aerului. ~ în atmosferă. [Art. convecția; G.-D. convecției; Sil. -ți-e] /<fr. convection, lat. convectio, ~onis

curenți de convecție (pl.), (engl.= convection current) curenți sublito-sferici cu trei ramuri, una ascendentă, una suborizontală și una descendentă. C.c. antrenează în mișcarea lor materia subcrustală pe care o aduc la temperaturi ridicate; în ansamblu, ei alcătuiesc celulele de convecție – ramura lor ascendentă alimentează dorsalele medio-oceanice (zone de rift), iar ramura descendentă este paralelă cu planul Benioff și se află în dreptul zonelor de subducție.