consilía vt [At: RUSSO, S. 157 / Pzi: ~iéz / E: fr conseiller, lat consiliare] A sfătui.

consiliér sm [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: (înv) comsolíriu, ~iáriu, ~nziliáriu / Pl: ~i / E: fr conseiller] 1 Sfătuitor. 2 Grad în ierarhia unor funcții. 3 Persoana care deține acest grad. 4 (Înv) Membru al unei instanțe de judecată sau verificare.

consiliére sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: consilia] Sfătuire.

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari.

CONSILIÉR, -Ă, consilieri, -e, s. m. și f. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).[1]

CONSILIÉRE, consilieri, s. f. Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari.

CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

CONSILIÉRE, consilieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A sfătui. Știubei se interesă... de alcătuirea meniului și consilie cîteva modificări. C. PETRESCU, Î. II 144. Pe aceștia pot să-i consiliez să scrie in proză. MACEDONSKI, O. IV 33. – Pronunțat: -li-a.

CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Persoană care dă sfaturi; sfetnic. Principele vorbește: Ai curții mele... înalți consilieri... Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește. MACEDONSKI, O. I 249. O lișiță ș-o rață, Ai lebedei de baltă consilieri privați. ALEXANDRESCU, P. 177. 2. Grad în ierarhia unor instituții, deținut de persoane cu o pregătire de specialitate, care au sarcina de a rezolva problemele speciale dintr-un anumit domeniu; persoană care are acest grad. Consilier tehnic. 3. (În trecut) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. Consilier la Curtea de apel. – Pronunțat: -li-er.

consiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 consiliáză, 1 pl. consiliém (-li-em); conj. prez. 3 să consiliéze; ger. consiliínd (-li-ind)

consiliér (-li-er) s. m., pl. consiliéri

consiliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. consiliérei; pl. consiliére

*consiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. consiliérii; pl. consiliéri

consiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. consiliéz, 3 sg. și pl. consiliáză, 1 pl. consiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. consiliéze; ger. consiliínd (sil. -li-ind)

consiliér s. m. (sil. -li-er), pl. consiliéri

consiliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. consiliérei; pl. consiliére

consiliére s. f. (sil. -si-li-e-), pl. consiliéri

CONSILIÁ vb. v. îndruma, învăța, povățui, sfătui.

CONSILIÉR s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)

CONSILIÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfătui. [Pron. -li-a. / < lat. consiliari, cf. fr. conseiller].

CONSILIÉR s.n. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].

CONSILIÉRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [< consilia].

CONSILIÁ vb. tr. a sfătui. (< fr. conseiller, lat. consiliari)

CONSILIÉR, -Ă s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller)

A CONSILIÁ ~éz tranz. livr. A da sfaturi; a sfătui. [Sil. -li-a] /<fr. conseiller, lat. consiliari

CONSILIÉR ~i m. 1) Persoană cu care se sfătuiește un conducător de țară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povățuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller

consilià v. V. sfătui.

consilier m. 1. cel ce consiliază; 2. membrul unui consiliu: consilier la Curtea de Casațiune.

*consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese.

*consiliéz v. tr. (fr. conseiller, d. lat. pop. consiliare, cl. -ári). Sfătuĭesc.

consilia vb. v. ÎNDRUMA. ÎNVĂȚA. POVĂȚUI. SFĂTUI.

CONSILIER s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)