consecvént, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~cínte, ~cuént / Pl: ~nți, ~e / E: fr conséquent, lat consequens, -ntis] 1-2 a, av (Dpl) (Care acționează) conform propriilor idei și principii. 3 a (D. o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3 a (Fiz; d. fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4 sn (Log) Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. 5 a Care urmează desfășurarea firească și logică.

CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv., s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) statornic, conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.

CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv., s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. S. n. (Log.) Propoziție care decurge dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.

CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj. Care acționează conform cu principiile sale, care nu se contrazice în acțiunile sale, credincios ideilor sale. În Romînia burghezo-moșierească, Partidul Comunist Romîn a fost singurul partid care a dus o luptă consecventă pentru soluționarea democratică a chestiunii naționale. REZ. HOT. I 33. Bine, înțeleg, ați refuzat un scriitor, sînteți oarecum, consecvenți cu d-voastră. CAMIL PETRESCU, P. 410. Dacă i-am văzut că sînt de aceleași principii și consecvenți, nu m-am despărțit de dînșii. GHICA, A. 703. ◊ (Adverbial) Uniunea Sovietică... a susținut consecvent interesele noastre, afirmînd alături de noi și în numele nostru independența și suveranitatea noastră ca popor și ca stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 33. Proletariatul, fiind singura clasă consecvent revoluționară pînă la capătă are chemarea să conducă lupta tuturor celor exploatați și asupriți împotriva tuturor formelor de exploatare și asuprire. DOC. PART. 123.

consecvént¹ adj. m., pl. consecvénți; f. consecvéntă, pl. consecvénte

consecvént² s. n., pl. consecvénte

consecvént adj. m., pl. consecvénți; f. sg. consecvéntă, pl. consecvénte

consecvént s. n., pl. consecvénte

CONSECVÉNT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecință.

Consecvent ≠ inconsecvent, neconsecvent

CONSECVÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care acționează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuși. // s.n. 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăți ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează].

CONSECVÉNT, -Ă I. adj., adv. 1. (despre oameni) care acționează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientată pe direcția înclinării straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință (2). 3. a doua secțiune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent, lat. consequens)

CONSECVÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu principiile proprii; credincios convingerilor sale. 2) (despre fenomene) Care se produce în mod logic; produs ca urmare firească. /<fr. conséquent, lat. consequense, ~ntis

consecvent a. care lucrează sau raționează cu șir, cu ordine sau logicește. ║ n. 1. a doua propozițiune a unui raționament; 2. al doilea termen al unui raport matematic.

*consecŭént, -ă adj. (lat. cónsequens, -éntis, următor). Care se potrivește cu cele zise orĭ făcute în ainte: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Următor. S. n., pl. e. Log. A doŭa propozițiune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. În mod consecŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte.

CONSECVENT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecință.

consecvent (fr. conséquent; germ. Nachsatz; it. riposta) I. 1. (sens generic) Cea de-a a doua secțiune a unei unități a discursului melodic [frază*, perioadă (1) sau dublă perioadă] structurată binar* și simetric*. Din punct de vedere expresiv, c. constituie o replică sau o completare cu aspect conclusiv a antecedentului*. Articularea c. cu antecedentul se face prin respirație [v. cezură (5)], cadență (1) sau semicadență. 2. (în muz. clasică și romantică) Frază secundă (4-8 măsuri) a unei perioade construite pe cvadratură (8-16 măs.). II. Cea de-a doua și eventual expunerile (v. expoziție) tematice imediat următoare dintr-o lucrare (sau fragment de lucrare) muzicală elaborată prin tehnica contrapunctului imitativ (canon*, fugă*, secțiune fugato*).