conglomerație sf [At: DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr conglomération, lat conglomeratio, -onis] 1 Conglomerare (2). 2 Conglomerat (1).

CONGLOMERÁȚIE, conglomerații, s. f. (Rar) Conglomerat. [Var.: conglomerațiúne s. f.] – Din lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération.

CONGLOMERAȚIÚNE s. f. v. conglomerație.

CONGLOMERÁȚIE, conglomerații, s. f. Conglomerat. [Var.: conglomerațiúne s. f.] – Din lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération.

CONGLOMERAȚIÚNE s. f. v. conglomerație.

conglomeráție (rar) (-ți-e) s. f., art. conglomeráția (-ți-a), g.-d. art. conglomeráției; pl. conglomeráții, art. conglomeráțiile (-ți-i-)

conglomeráție s. f. (sil. -ți-e), art. conglomeráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conglomeráției; pl. conglomeráții, art. conglomeráțiile (sil. -ți-i-)

CONGLOMERÁȚIE s. v. conglomerat.

CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération].

CONGLOMERAȚIÚNE s.f. v. conglomerație.

CONGLOMERÁȚIE s. f. conglomerare; conglomerat (1). (< lat. conglomeratio, fr. conglomération)

CONGLOMERÁȚIE ~i f. geol. Amestec de elemente eterogene într-o masă unică. [Art. conglomerația; G.-D. conglomerației; Sil. -ți-e] /<lat. conglomeratio, ~onis, fr. conglomération

*conglomerațiúne f. (lat. conglomerátio, -ónis). Acțiunea de a conglomera. – Și -áție și -áre.

conglomerație s. v. CONGLOMERAT.