Dicționare ale limbii române

2 intrări

25 definiții pentru congelare

congela vt [At: DA / Pzi: ~léz / E: fr congeler, lat congelo, -are] 1 A îngheța. 2 A supune un aliment acțiunii frigului, pentru a-l conserva.
congeláre sf [At: IOANOVICI, TEHN. 352 / Pl: ~lắri / E: congela] Înghețare.
CONGELÁ, congelez, vb. I. Tranz. A face ca un lichid să se solidifice; a face să înghețe. ♦ A supune un aliment acțiunii frigului pentru a-l conserva. – Din fr. congeler, lat. congelare.
CONGELÁRE, congelări, s. f. Acțiunea de a congela și rezultatul ei. ♦ Înghețare a soluțiilor apoase și a soluțiilor albuminoase dintr-un corp prin coborârea artificială a temperaturii în vederea conservării mai îndelungate. – V. congela.
CONGELÁ, congelez, vb. I. Tranz. A face ca un lichid să se solidifice; a face să înghețe. ♦ A supune un aliment acțiunii frigului pentru a-l conserva. – Din fr. congeler, lat. congelare.
CONGELÁRE, congelări, s. f. Acțiunea de a congela și rezultatul ei. ♦ Înghețare a soluțiilor apoase și a soluțiilor albuminoase dintr-un corp prin coborârea artificială a temperaturii în vederea conservării mai îndelungate. – V. congela.
CONGELÁ, congelez, vb. I. Tranz. (Cu privire la lichide) A face să treacă din stare lichidă în stare solidă; a îngheța, a solidifica. ♦ (Cu privire la alimente) A supune acțiunii frigului pentru a conserva. Carnea a fost congelată.
CONGELARE s. f. Acțiunea de a congela. Congelarea peștelui.
congelá (a ~) vb., ind. prez. 3 congeleáză
congeláre s. f., g.-d. art. congelắrii; pl. congelắri
congelá vb., ind. prez. 1 sg. congeléz, 3 sg. și pl. congeleáză
congeláre s. f., g.-d. art. congelării; pl. congelări
CONGELÁ vb. a îngheța. (~ un aliment.)
CONGELÁRE s. înghețare. (~ cărnii.)
A congela ≠ a decongela
CONGELÁ vb. I. tr. A face ca un lichid să treacă în stare solidă; a îngheța, a solidifica. ♦ A conserva prin acțiunea frigului (alimente etc.). [< fr. congeler].
CONGELÁRE s.f. Acțiunea de a congela și rezultatul ei; (spec.) conservare a cărnii prin înghețare. [< congela].
CONGELÁ vb. tr. a face un lichid să treacă în stare solidă; a îngheța. ♦ a conserva produse alimentare prin frig. (< fr. congeler, lat. congelare)
A CONGELÁ ~éz tranz. 1) (lichide) A solidifica prin răcire; a face să înghețe. 2) (produse alimentare) A supune acțiunii frigului în vederea conservării. /<fr. congeler, lat. congelare
congelà v. a face să treacă în stare de ghiață.
*congelațiúne f. (lat. congelátio, -ónis). Înghețare. – Și -áție și -áre.
*congeléz v. tr. (lat. cón-gelo, -geláre. V. ger). Îngheț, prefac în gheață. V. refl. Îngheț, mă prefac în gheață.
CONGELA vb. a îngheța. (~ un aliment.)
CONGELARE s. înghețare. (~ cărnii.)
CONGELÁ vb. I. În gastronomie, a îngheța un aliment la o temperatură între -10 și -18 °C, pentru a-l conserva; din fr. congeler; alimentele care trebuie conservate și depozitate pentru lungă durată se congelează industrial la -40 °C, ceea ce este un fel de supracongelare, cf. fr. surgeler, engl. deep-freeze.

Congelare dex online | sinonim

Congelare definitie

Intrare: congela
congela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: congelare
congelare substantiv feminin