conductor, ~oare [At: GOLESCU, î. 73 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr conducteur, lat conductor] 1 sm (Înv) Călăuză. 2 smf Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. 3 sma Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători. 4-7 sn, a (Corp sau material) care prezintă conductibilitate (2-3) electrică (sau termică). 8 sn (Îs) ~ electric Piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive (1). 9 smf (Rar) Vatman. 10 a (Bot; iuz; îs) Țesut ~ Țesut pe care îl străbate polenul pentru a ajunge în ovule.

CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTÓR², conductoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Corp prin care se poate trece un curent electric; piesă dintr-o instalație electrică, care servește la conducerea curentului.

CONDUCTÓR¹, conductori, s. m. 1. Funcționar la calea ferată care controlează bilețele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane, fiind uneori și responsabil al garniturii respective. Conductorul, oamenii de la vagonul de poștă, mecanicul scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 109. Conductorul începe să strîngă biletele pentru Brăila. SP. POPESCU, M. G. 36. ♦ (Rar) Cel care conduce un vehicul pentru transporturi în comun (tramvai, autobus etc.); vatman, șofer. 2. Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători într-o fabrică, într-o uzină, la o lucrare publică etc.

*conductór² (cablu) s. m., pl. conductóri

conductór³ (corp, material, piesă) s. n., pl. conductoáre

conductór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoáre

conductór adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; f. sg. și pl. conductoáre

conductór (aparat) s. n., pl. conductoáre

CONDUCTÓR s. v. vatman.

CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Șef de echipă. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].

CONDUCTÓR, -OÁRE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

CONDUCTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care poate conduce o formă de energie. ~ electric. ~ termic. /<fr. conducteur, lat. conductor

CONDUCTÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) (în sistemul de transport în comun) Persoană care are sarcina de a vinde sau de a controla biletele călătorilor și de a menține ordinea în vagoane. 2) înv. Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul; călăuză; ghid. /<fr. conducteur, lat. conductor

conductor m. conducător: conductor de tren. ║ n. Fiz. corp ce transmite ușor căldura sau electricitatea: argintul e un bun conductor de căldură.

*conductór, -oáre adj. (lat. condúctor, -óris). Conducător: metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ. Ajutor de inginer. S. n., pl. oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice.

CONDUCTOR s. manipulant, vatman. (~ al unui tramvai.)

conductór-arhitéct s. m. Tehnician arhitect care a absolvit trei ani la Institutul de Arhitectură ◊ „Posesoare a unei diplome de conductor-arhitect, repartizată la Slatina, proaspăta absolventă a reușit să construiască în câteva luni un spectaculos sofism de tipul cercului vicios: se prezintă la post ca să ceară negație.” Sc. 20 III 74 p. 1 (din conductor + arhitect)