con de taluz definitie

51 definiții pentru con de taluz

con2 sn [At: GHICA, S. 543 / Pl: ~uri / E: fr cône] 1 (Gmt) Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. 2 (Gmt) Corp geometric mărginit de un con2 (1) și de un plan. 3 (Gmt; îs) Trunchi de ~ Corpul geometric obținut retezând unui con partea cuprinsă între vârf și o secțiune plană a conului. 4 (Gmt; îs) ~ oblic Con a cărui înălțime e oblică față de planul bazei. 5 (Ggf; îs) ~ vulcanic Formă de relief conică cât un munte, construită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. 6 (Ggf; îs) ~ de dejecție Formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta Si: agestru. 7 (Fiz; îs) ~ de lumină Mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 8 (Teh) Piesă în formă de con2 (1). 9 (Bot) Fructul coniferelor Si: (reg) cucuruz, păpușoi de brad. 10 (Șnt) Scoică din mările tropicale.
con1- ec [At: DEX2 / V: co- / E: fr co(n)-] Element de compunere însemnând „împreună cu” și care servește la formarea unor substantive, verbe sau adjective.
CON2, conuri, s. n. 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică de dimensiunea unui munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône.
CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)-.
CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it.
CON2, conuri, s. n. 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône.
CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui etc.) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-).
CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de execuție) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it.
CON2, conuri, s. n. 1. Corp format prin rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia din catete; p. ext. orice obiect cu o astfel de formă. Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlalți munți și se ridică spre cer. BOGZA, C. O. 160. Trunchi de con v. trunchi. Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă -dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. Conul de lumină al reflectorului. ▭ Con de dejecție v. dejecție. 2. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși. Con de brad.
CON1 – (Uneori în forma co-) Element de compunere însemnînd «împreună cu», care servește la formarea unor substantive ca: conlocuitor, conșcolar, coproprietar etc. și a unor verbe ca: conlocui, conviețui etc. – Variantă: co-.
con s. n., pl. cónuri
con brío (it.) loc. adv.
con fuóco (muz.) (it.) (fuo-) loc. adv.
con móto (indicație muzicală) (it.) loc. adv.
con s. n., pl. cónuri
con brio loc. adv.
con fuoco loc. adv. (sil. fuo-)
con moto loc. adv.
CON s. 1. (GEOGR.) con de dejecție = agestru. 2. (BOT.) (pop.) pară, (reg.) cocean, cucuruz, păpușoi. (~ de brad.) 3. (BOT.) con vegetativ = vârf vegetativ. 4. con pirometric v. pirometru ceramic; con Seger v. pirometru ceramic.
CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de formă; Con vulcanic = partea exterioară în formă de con (1), a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cône].
CON- Element prim de compunere savantă care are semnificația „împreună cu”. [Var. co-, com-. / < fr. co(n)-, lat. con – cu].
CON ÁNIMA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu însuflețire. [< it. con anima].
CON BRÍO loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu strălucire. [< it. con brio].
CON FUOCO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu înfocare, înflăcărat. [< it. con fuoco].
CON MÓTO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu multă mișcare. [< it. con moto].
CON2 s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă. ◊ ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. fructul coniferelor. (<fr. cône, lat. conus)
CON1-/CO-/COM- pref. „împreună (cu)”, „spre ceva”, „alături”. (<fr. co/n, m/-, cf. lat. com < cum = cu)
CON1-/CO-/COM- pref. „împreună (cu)”, „spre ceva”, „alături”. (<fr. co/n, m/-, cf. lat. com < cum = cu)
CON3 prep. (muz.) „cu”. (<it. con)
CON AFFÉTTO loc. adv. (muz.) cu simțire; afectuos. (<it. con affetto)
CON ÁNIMA loc. adv. (muz.) cu însuflețire; animat. (<it. con anima)
CON BRÍO loc. adv. (muz.) cu vervă, cu însuflețire. (<it. con brio)
CON FUÓCO loc. adv. (muz.) cu înfocare, înflăcărat. (< it. con fuoco)
CON MÓTO loc. adv. (muz.) cu multă mișcare. (< it. con moto)
CON ~uri n. 1) Corp geometric rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul catetei. 2) Obiect cu o astfel de formă. ◊ ~ vulcanic partea din afară a unui vulcan înălțată deasupra pământului. 3) Fructul coniferelor. ~ de brad. 4): ~ în trepte mecanism pentru schimbarea vitezei de rotație. /<fr. cône, lat. conus
con n. 1. Geom. corp solid cu baza circulară și țuguiat la capăt; 2. Zool. un fel de scoici.
*co-, com- și con- (lat. co-, com- și con-, var. din cum, cu), prefix care arată unirea: co-existent, com-bin, con-voc, co-laborez. V. si-, sim-, sin-.
*1) con n., pl. urĭ (vgr. kônos, con, cucuruz, fruct de brad). Geom. Figură produsă de o linie dreaptă care, fiind fixă la un capăt, descrie cu cel-lalt capăt un cerc saŭ și o elipsă. Bot. Cucuruz de brad.
*2) con-, V. co-.
CON s. 1. (GEOGR.) con de dejecție = agestru. 2. (BOT.) (pop.) pară, (reg.) cocean, cucuruz, păpușoi. (~ de brad.) 3. (BOT.) con vegetativ = vîrf vegetativ. 4. (FIZ.) con pirometric = con Seger, pirometru ceramic; con Seger = con pirometric, pirometru ceramic.
con de bazin, (engl. = basin fan) → low stand systems tract.
con de dejecție, (engl.= alluvial fan) formă morfologică rezultată din materialul transportat de un torent și depus la gura canalului de scurgere al acestuia când panta scade sensibil. Are forma unui sector de con și este format din material grosier cu sortare slabă.
con de taluz, (engl. = slope fan) → low stand systems tract.
con vulcanic, (engl. = vent) principalul edificiu care ia naștere în cadrul activității vulcanice de tip central; o suprastructură a aparatului vulcanic propriu-zis caracterizată prin formă de relief pozitivă și aspect general conic. C.v. este alcătuit din curgeri succesive de lavă (c. de lavă) sau din strate de piroclastite fine ori grosiere (c. piroclastice), cu înclinări diver-gente în jurul coșului vulcanic. Formele și dimensiunile c.v. sunt foarte variate și sunt controlate de tipul de activitate vulcanică, efuzivă sau explozivă; pe flancurile c.v. prin-cipal, în apropierea craterului se poate dezvolta un c. adventiv sau c. parazit.
CONUL MACH formă de propagare a bangului sonic aproximativ conică.
anima (și con ~) (cuv. și loc. it. „suflet, cu suflet, însuflețit”), indicație de expresie și de tempo (2) conform căreia se cere o interpretare însuflețită, plină de viață; sin.: animato.
calore (con ~) (cuv. și loc. it. „căldură”, „ardoare”), indicație de expresie prin care se cere o interpretare plină de înflăcărare.
con (cuv. it. „cu”), prepoziție ce ajută la compunerea unor termeni de mișcare (2), expresie* etc. (ex. con brio*, con fuoco*, con spirito* etc.).
con affetto (loc. it.) v. affetuoso.
CON- (CO-) ({s} lat. co[n]-) Element de compunere însemnînd „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive și a unor verbe.
CON-, v. CONO-.~odonte (v. -odont), s. f. pl., piese dințate considerate ca armături bucale ale viermilor din grupul anelidelor, întîlnite în sedimente pelitice paleozoice.

con de taluz dex