combustie definitie

11 definiții pentru combustie

combústie sf [At: COSTINESCU / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr combustion] 1 Ardere. 2 (Med, rar) Arsură.
COMBÚSTIE, combustii, s. f. Ardere. – Din fr. combustion, lat. combustio.
COMBÚSTIE, combustii, s. f. Ardere. – Din fr. combustion, lat. combustio.
COMBÚSTIE, combustii, s. f. Ardere. Păru că se interesează grozav de vîrful țigării, urmărind, cu o atenție de expert al regiei, combustia tutunului. C. PETRESCU, I. II 156. ◊ Motor cu combustie internă = motor la care arderea carburantului se face în interiorul cilindrului; motor cu ardere internă. – Pronunțat: ti-e. – Variantă: combustiúne s. f.
combústie (-ti-e) s. f., art. combústia (-ti-a), g.-d. art. combústiei; pl. combústii, art. combústiile (-ti-i-)
combústie s. f. (sil. -ti-e), art. combústia (sil. -ti-a), g.-d. art. combústiei; pl. combústii, art. combústiile (sil. -ti-i-)
COMBÚSTIE s. v. ardere. (Corp care întreține ~.)
COMBÚSTIE s.f. Ardere. [Gen. -iei, var. combustiune s.f. / cf. fr. combustion, it. combustione, lat. combustio].
COMBÚSTIE s. f. 1. ardere. 2. (fig.) efervescență, tumult. (
COMBÚSTIE ~i f. Reacție chimică rapidă de combinare a unei substanțe cu oxigenul din aer, însoțită de degajare de căldură și lumină; ardere. [Art. combustia; G.-D. combustiei; Sil. -ti-e] /<fr. combustion; lat. combustio, ~onis
COMBUSTIE s. (CHIM.) ardere. (Corp care întreține ~.)

combustie dex

Intrare: combustie
combustie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-e