comburant definitie

11 definiții pentru comburant

comburánt, ~ă [At: PONI, CH. 64 / V: (iuz) ~rént, ~ă a / Pl: ~nți, ~e / E: fr comburant] 1 a Care produce combustia. 2 a Care întreține arderea. 3 sm Substanță care întreține arderea carburantului (în motorul-rachetă).
COMBURÁNT, -Ă, comburanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care produce combustie, care întreține arderea. 2. S. m. Gaz sau substanță care asigură arderea carburantului (în motorul-rachetă). – Din fr. comburant.
COMBURÁNT, -Ă, comburanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care produce combustie, care întreține arderea. 2. S. m. Substanță care întreține arderea carburantului (în motorul-rachetă). – Din fr. comburant.
COMBURÁNT, -Ă, comburanți, -te, adj. Care produce combustie, care întreține arderea. Oxigenul este un corp comburant.
comburánt1 adj. m., pl. comburánți; f. comburántă, pl. comburánte
comburánt2 s. m., pl. comburánți
comburánt adj. m., s. m., pl. comburánți; f. sg. comburántă, pl. comburánte
COMBURÁNT, -Ă adj. Care întreține arderea, care face să ardă. // s.m. Substanță care conține oxigen și întreține arderea. [< fr. comburant, cf. lat. comburens – care arde].
COMBURÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care degajă oxigen, permițând combustia. (
COMBURÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care face să ardă; care înlesnește arderea. /<fr. comburant
COMBURANT substanță din compunerea unui combustibil destinat motoarelor cu reacție care conținând oxigen, întrețin arderea carburantului în motor. Motoarele aeroreactive iau oxigenul din aerul atmosferic aspirat de motor, iar motoarele-rachetă folosesc comburanți speciali: oxigen lichid, acid azotic etc.

comburant dex

Intrare: comburant (s.m.)
comburant substantiv masculin
Intrare: comburant (adj.)
comburant adjectiv