combinatorie definitie

10 definiții pentru combinatorie

combinatórie a [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr combinatoire] (Îs) Analiză ~ Capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările.
COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.
COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.
combinatórie (-ri-e) adj. f., pl. combinatórii
combinatórie s. f. (sil. -ri-e), pl. combinatórii
combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. și f. combinatórii
COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
COMBINATÓRIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. (
combinatoriu (de combinație), sunet v. sunet (8).
COMBINATÓRIU, -IE adj. (cf. fr. combinatoire): în sintagma modificare combinatorie (v.).

combinatorie dex

Intrare: combinatorie
combinatorie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e
Intrare: combinatoriu
combinatoriu adjectiv