combinator definitie

12 definiții pentru combinator

combinator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (îs) ~ electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operațiile de comandă de la distanță a aparatelor de semnalizare și a acelor, pe o porțiune de cale ferată.
COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
COMBINATÓR, combinatoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.
combinatór1 adj. m., pl. combinatóri; f. sg. și pl. combinatoáre
combinatór2 s. n., pl. combinatoáre
combinatór adj. m., pl. combinatóri; f. sg. și pl. combinatoáre
combinatór s. n., pl. combinatoáre
COMBINATÓR, -OÁRE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].
COMBINATÓR s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. (
COMBINATÓR1 ~oáre n. Mecanism care combină circuitele și realizează combinații de asociație tehnică. /<rus. kombinator, fr. combinateur
COMBINATÓR2 ~i m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator

combinator dex

Intrare: combinator
combinator adjectiv substantiv neutru