combinativ definitie

6 definiții pentru combinativ

combinatív, ~ă a [At: HEM 1593 / Pl: ~i, ~e / E: combinat + -iv] (Rar) 1 Specific combinării. 2 Care se referă la combinare. 3 Care aparține combinării. 4 Care provine de la combinare. 5 Priceput la a face combinări.
COMBINATÍV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.
COMBINATÍV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.
combinatív adj. m., pl. combinatívi; f. sg. combinatívi; f. sg. combinatívă, pl. combinatíve
COMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo].
COMBINATÍV, -Ă adj. cu caracter de combinare. (< engl. combinative).

combinativ dex

Intrare: combinativ
combinativ