18 definiții pentru comânda
comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~măndá1, cumăndá, cum~ / Pzi: comấnd / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând. comânda2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comăndá2 / Pzi: ~déz, (pop) comấnd / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda. COMÂNDÁ, comấnd,
vb. I.
Tranz. (
Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. –
Lat. commandare (= commendare).
COMÂNDÁ, comấnd,
vb. I.
Tranz. (
Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. –
Lat. commandare (= commendare).
comândá (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 3 comấndă
comândá vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă COMÂNDÁ vb. v. jertfi, sacrifica. comîndá (-d, -át), vb. –
1. (
Înv.) A sacrifica. –
2. (
Înv. și
Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. –
3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. –
Var. cumînda.
Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336);
cf. dubletul comanda și pentru sensul special,
sp. manda. –
Der. comîndare,
s. f. (
înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd,
s. n. (
înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
A COMÂNDÁ ~éz tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare comândà v. a da un comând. [Lat. COMMENDARE, lit. a recomanda (memoria printr’un ospăț mortuar)].
2) comî́nd, a
-á v. tr. (lat. commendare, pop. și *commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V.
comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și
cu-. COMÎNDA vb. (BIS.) a pomeni. (~ morții.) comînda vb. v. JERTFI. SACRIFICA. comândá1, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Hasdeu, Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Scriban, MDA). comândá2, comând, vb. tranz. – (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA). comândá, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi 1925: 169). – Lat. commendare, commandare (Hasdeu, Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).
Comânda dex online | sinonim
Comânda definitie
Intrare: comânda
comânda verb grupa I conjugarea I