Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 966011:

COLUN subst, cf. tc. kulun „măgar sălbatec” (Tiktin). 1. – stolnic (Isp I1); – Jurj (16 A 1270). 2. Colon/ești s. (Ștef); -easa t.; Colănești s. (IO 49). 3. Colonețu t. (16 A III 549); Coloniț/a s., mold; -in, Ion (inscr. pe o icoană în bis. Băneasa 1900); ca prenume: Coloneț Conțagău, fiul Fătului din Fălciu (Isp III1) 117). 4. Colunoi b. (C Bog); Colonoi s. 5. Colonaș, fam., act.

Colun dex online | sinonim

Colun definitie

Creare CV Creare CV