columnă definitie

20 definiții pentru columnă

coloánă sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 254 / Pl: ~ne / E: fr colonne cf columnă, cortină] 1 (Aht) Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susțină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumusețeze. 2 (Fig) Protector. 3 (Teh) Nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc. 4 (Îs) ~ de ancoraj Prima coloană de tubaj din partea de sus a unei găuri de sondă, care servește la consolidarea straturilor de la suprafață. 5 (Îs) ~ de forare Coloană metalică, ale cărei capete se fixează în talpa și în tavanul galeriei care susține perforatorul. 6 (Îs) ~ filtrantă Tub de oțel introdus în pământ cu ajutorul căruia se captează izvoarele subterane. 7 (Îs) ~ montantă Conductă principală la care se racordează țevile sau cablurile de apă, gaz, curentul electric etc. în diferite etaje ale unei clădiri. 8 (Îs) ~ hidraulică Gură de apă, de mare debit, situată lângă o linie de cale ferată în stații și în depouri de locomotive pentru alimentarea cu apă a tenderului locomotivei. 9 (Chm; îs) ~ de distilare (sau de fracționare) Aparat (industrial) cu ajutorul căruia se separă, prin distilare, componentele unui amestec lichid. 10 (Fiz) Masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țâșnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor. 11 (Mar) Partea de jos a catargului. 12 Fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spațiu alb. 13 (Pex) Conținutul unei coloane (12). 14 (Îe) A pune pe cineva pe două ~ne A demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta. 15 Șir de cifre așezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate. 16 Despărțitură verticală a unui registru marcată prin două linii paralele. 17 (Șîs) ~ de marș Grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în șiruri paralele. 18 Formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor. 19 (Îs) ~ mobilă Corp de trupe dislocate într-o anumită regiune pentru a menține liniștea. 20 (Iuz; îs) ~na a cincea Grup de fasciști organizați pentru propagandă, luptă și spionaj împotriva democrației într-o țară nefascistă. 21 (Îs) ~ vertebrală Totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susținere a scheletului la animalele vertebrate. 22 (îs) ~ sonoră Ansamblu de sunete (cuvinte, muzică etc.) care însoțesc imaginile unui film.
colúmnă sf [At: ODOBESCU, S. III, 68 / Pl: ~ne / E: lat columna cf coloană, corună] 1 Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în Antichitate) spre a comemora un eveniment important. 2 Coloană.
COLÚMNĂ, columne, s. f. Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în Antichitate) spre a comemora un eveniment important. – Din lat. columna.
COLÚMNĂ, columne, s. f. Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în antichitate) spre a comemora un eveniment important. – Din lat. columna.
COLÚMNĂ, columne, s. f. (Învechit) Monument în formă de coloană, ridicat (în antichitate) spre a comemora un eveniment istoric. Vei admira în mijlocul acelei piețe... măreața columnă de marmură [din forul lui Traian]. ODOBESCU, S. III 68.
colúmnă s. f., g.-d. art. colúmnei; pl. colúmne
colúmnă s. f., g.-d. art. colúmnei; pl. colúmne
COLÚMNĂ s. (înv.) stâlp. (~ lui Traian.)
COLÚMNĂ s. v. coloană.
COLÚMNĂ s.f. Monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, ridicat de obicei în amintirea unui personaj sau a unui eveniment istoric. [< lat. columna].
COLÚMNĂ s. f. monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, în amintirea unui personaj sau eveniment istoric. (
COLÚMNĂ ~e f. ist. Monument în formă de coloană izolată, ridicată în cinstea unui eveniment istoric important. ~a lui Traian. /<lat. columna
Columna lui Traian f. monument înălțat la Roma (113 d. Cr.), în memoria victoriei lui Traian asupra Dacilor: înaltă ca de 30 m. și compusă din 29 blocuri de marmoră, sculpturile ei (pe vr’o 124 de tablouri) reprezenta în ordine cronologică scene din luptele Romanilor cu Dacii.
columnă f. coloană. V. Traian.
*coloánă (oa dift.) f., pl. e (fr. colonne, d. lat. columna). Stîlp cilindric cu bază și capitel. O parte dintr’o pagină împărțită din sus în jos: ziar pe șapte coloane. Fiz. Masă de fluid în formă cilindrică: colcană de aer, de apă. Anat. Coloană vertebrală, totalitatea vertebrelor (șira spinăriĭ) de care se leagă cele-lalte oase ale vertebratelor. Fig. Sprijin, suport: Traĭan a fost una din coloanele latinitățiĭ. Șir de trupe în mers (lat. agmen) saŭ dispuse în lungime, fiind oameniĭ așezațĭ unu după altu (în opoz. cu „linie, front”): trecerea escadronului din linie în coloană. Coloanele lui Ercule, ceĭ doĭ munțĭ aĭ strimtoriĭ Gibraltar. A pune pe cineva pe doŭă coloane, a tipări pe o coloană ceĭa ce a scris el, și pe alta, ceĭa ce a scris autoru după care a plagiat. – Rar columnă.
*colúmnă, f., pl. e (lat. columna). Coloană. Columna lui Traĭan, un vestit monument înălțat de Traĭan la Roma în amintirea învingeriĭ Dacilor.
columnă s. (înv.) stîlp. (~ lui Traian.)
columnă s. v. COLOANĂ.
COLUMNA LUI TRAIAN, monument aflat la Roma, în Forumul lui Traian; ridicat în 113 d. Hr., de către Apolodor din Damasc, din ordinul împăratului Traian, în amintirea victoriilor repurtate împotriva dacilor. Înălțată de 29,78 m, este acoperită de jur împrejur cu un basorelir în spirală, care constituie una dintre importantele surse arheologice pentru studiul războaielor daco-romane. O copie desfășurată a basoreliefurilor Columnei se găsește expusă la Muzeul de Istorie Națională a României (București).
COLUMNA LUI TRAIAN, revistă politică, economică, literară apărută la București, bisăptămînal, între 1870 și 1883 (cu întreruperi). Director B.P. Hasdeu.

columnă dex

Intrare: columnă
columnă substantiv feminin