colorant definitie

14 definiții pentru colorant

coloránt, ~ă [At: LEG. EC. Pl. 28 / Pl: ~nți, ~e / E: fr colorant] 1 a Care are proprietatea de a colora. 2 sm Substanță (organică) cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.).
COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant.
COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant.
COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. Materii colorante. ◊ (Substantivat,, m.) Industria coloranților.
COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților. – Fr. colorant.
coloránt1 adj. m., pl. coloránți; f. colorántă, pl. coloránte
coloránt2 s. m., pl. coloránți
coloránt adj. m., s. m., pl. coloránți; f. sg. colorántă, pl. coloránte
Colorant ≠ decolorant
COLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care are însușirea de a colora. [Cf. fr. colorant, it. colorante].
COLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care are însușirea de a colora. (<fr. colorant)
COLORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care colorează; cu proprietatea de a colora. Materie ~tă. Șampon ~. Substanță ~tă. /<fr. colorant
colorant a. care colorează.
*coloránt, -ă adj. (d. a colora; fr. colorant). Care colorează: substanțe colorante. S. n., pl. e. Un colorant. V. boĭa.

colorant dex

Intrare: colorant (s.m.)
colorant substantiv masculin
Intrare: colorant (adj.)
colorant adjectiv