colontitlu definitie

10 definiții pentru colontitlu

colontítlu sm [At: DA / S: colon-titlu / Pl: ~ri / E: fr colonne-titre] (Tip) Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.
COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Indicație auxiliară care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.
COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.
COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. (Tipogr.) Rînd așezat în capul unei pagini de text, de obicei scris sau tipărit cu litere mai mici decît textul propriu-zis și cuprinzînd titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.
colontítlu (-ti-tlu) s. n., art. colontítlul; pl. colontítluri.
colontítlu s. n. → titlu
COLONTÍTLU s. (TIPOGR.) letrină.
COLONTÍTLU s.n. (Poligr.) Rând tipărit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cărții, titlul capitolului etc. [Cf. germ. Kolumnentitel, fr. colonne-titre].
COLONTÍTLU s. n. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărții, titlul capitolului etc. (după germ. Kolumnentitel)
COLONTÍTLU ~ri n. poligr. Titlu de coloană așezat, de regulă, în partea de sus a unei pagini de text și cules cu caractere mai mari, care cuprinde numele autorului și denumirea materialului. /<fr. colonne-titre

colontitlu dex

Intrare: colontitlu
colontitlu substantiv neutru