colonetă definitie

8 definiții pentru colonetă

colonétă sf [At: NEGRUZZI, S.I, 203 / Pl: ~te / E: fr colonnette] 1-2 (Șhp) Coloană (mică) Si: coloniță. 3 Coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc.
COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și zveltă, folosită mai ales în arhitectura romanică și în cea gotică (la galerii, porticuri). – Din fr. colonnette.
COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette.
colonétă s. f., g.-d. art. colonétei; pl. colonéte
colonétă s. f., pl. colonéte
COLONÉTĂ s.f. (Arhit.) Coloană mică și subțire. [< fr. colonnette, cf. it. colonnetta].
COLONÉTĂ s. f. (arhit.) coloană mică și zveltă; colonină. (<fr. colonnette)
COLONÉTĂ ~e f. arhit. Coloană mică și subțire. /<fr. colonnette

colonetă dex

Intrare: colonetă
colonetă substantiv feminin