colofoniu definitie

16 definiții pentru colofoniu

colofóniu sn [At: IOANOVICI, TEHN. 83 / V: calafónii, ~fán, ~fón2 / Pl: (rar) ~ii / E: ngr χολοφονιυ ger Kolophonion] Reziduu de culoare galbenă-roșcată, obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc. Si: sacăz.
COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.
COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.
COLOFÓNIU s. n. Substanță rășinoasă, fărîmicioasă, de culoare galbenă-roșiatică, obținută ca reziduu prin distilarea părților volatile ale rășinii și întrebuințată în industria hîrtiei, a cauciucului, a lacurilor, pentru a prepara ceara de sigilat, pentru a unge firele de păr de la arcușul instrumentelor cu coarde etc.; sacîz.
colofóniu (sacâz) [niu pron. nĭu] s. n., art. colofóniul
colofóniu (sacâz) s. n. [-niu pron. -nĭu], art. colofóniul
COLOFÓNIU s. (CHIM.) sacâz. (~ pentru vioară.)
COLOFÓNIU1 s.n. v. colofon.
COLOFÓNIU2 s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron. -niu. / < germ. Kolophonium].
COLOFÓNIU s. n. Substanță rășinoasă obținută prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ. Kolophonium, ngr. kolofónion)
COLOFÓNIU n. Produs care rămâne după înlăturarea terebentinei din rășina coniferelor și care are întrebuințare industrială; sacâz. [Sil. -fo-niu] /<ngr. kolofónion
colofoniu n. sacâz, un fel de rășină cu care muzicanții freacă coardele sau perii dela arcușul vioarei.
*colofóniŭ n. (germ. kolophonium, d. lat. kolophónia [subînț. resina, rășină]; vgr. kolophonia, d. Colofon, un oraș în Asia Mică, de unde se aducea rășină; it. colofonia, fr. colophane). Un fel de rășină galbenă, solidă și translucidă, numită ob. sacîz. (E rămășiță de la destilarea terebentineĭ; servește la frecat arcușurile viorilor ca să nu alunece pe coarde). V. pin 1, chihlimbar.
COLOFONIU s. (CHIM.) sacîz. (~ pentru vioară.)
colofoniu (< orașul Colophon din Asia Mică), substanță rășinoasă cu care se impregnează părul arcușului* pentru a-l face mai aderent la corzile instrumentelor cu coarde și cu arcuș.
COLOFÓNIU (< ngr., germ.) s. n. 1. Rășină compusă din acizi rezinici și rezine, obținută ca reziduu la distilarea cu abur a rășinii de conifere; folosit în ind. hîrtiei, a lacurilor, a cauciucului; se aplică pulverizat pe părul arcușului instrumentelor muzicale cu coarde; sacîz. 2. (BIBL.) Însemnare la sfîrșitul unei cărți, în epoca introducerii tiparului (sec. 15-16), cuprinzînd detalii asupra tipografului, datei și locului unde a lucrat, asupra autorului și titlului cărții.

colofoniu dex

Intrare: colofoniu
colofoniu substantiv neutru
  • pronunție: -niu pr. -nĭu