colodiu definitie

15 definiții pentru colodiu

col2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr col] 1-2 (Atm) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.
col1 sn [At: HEM 1669 / Pl: ~uri / E: tc kol] 1 (Mol) Aripa morii de vânt Cf fofează, săgeată. 2 (Mun; rar; îe) A fi de ~ A fi paznic de noapte Si: a fi de caraulă.
colódiu sms [At: LTR / V: ~m sn / P: ~lo-diu / E: lat collodium (ngr χολλώδης)] (Ind) Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă.
COLÓDIU s. n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. – Din fr. collodion.
COLÓDIU s. n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. – Din fr. collodion.
COLÓDIU s. n. Nitroceluloză conținînd un procent mic de azot, care se dizolvă într-un amestec de alcool și eter, dînd o soluție de o consistență siropoasă care, prin evaporare, lasă o peliculă incoloră și aderentă; se întrebuințează în medicină și în tehnică.
colódiu [diu pron. dĭu] s. n., art. colódiul
colódiu s. n. [-diu pron. -dĭu], art. colódiul
COLÓDIU s.n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter. [Pron. -diu. / < fr. collodion, cf. lat. collodium, gr. kollodes – cleios].
COLÓDIU s. n. soluție de nitroceluloză într-un amestec de alcool și eter, în fotografiere, în farmacie etc. (<lat. collodium, fr. collodion)
COLÓDIU n. Soluție eteroalcoolică de nitroceluloză folosită pe larg în medicină și în tehnică. /<fr. collodion, lat. collodium
colodiu n. lichid cleios, obținut prin disolvarea fulmicotonului în eter, întrebuințat în medicină pentru ferirea plăgilor și arsurilor de acțiunea aerului și, în fotografie, pentru fixarea imaginilor.
*colódiŭ n. (d. vgr. kollódes, cleĭos, d. kólla, cleĭ. V. coală). Chim. Soluțiune de piroxil într’un amestec de alcool și de eter. (Se întrebuințează în medicină la acoperirea rănilor și’n fotografie la acoperirea sticleĭ c’o peliță care devine sensibilă pin clorura saŭ bromura de argint. V. piroxilină.
COLÓDIU (< germ. {s}; {i} gr. kollodes „lipicios”) s. n. Soluție de 4% nitroceluloză în alcool-eter, care, prin evaporare, lasă o peliculă incoloră aderentă; folosit în fotografie, în medicină (pentru protecția plăgilor, fixarea pansamentelor etc.) sau ca lac și clei special etc.
COL-2, v. COLO-2.~enchim (v. -enchim), s. n., țesut flexibil al plantelor erbacee, format din celule vii cu membrane celulozice, puternic și inegal îngroșate; ~odiu (v. -odiu), s. n., soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter.

colodiu dex

Intrare: colodiu
colodiu substantiv neutru
  • pronunție: -diu pr. -dĭu