colniță definitie

2 intrări

14 definiții pentru colniță

colníță2 sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: coliniță] (Reg) Delușor.
cólniță1 sf [At: ECONOMIA, 88 / Pl: ~țe / E: srb kolnica] (Trs; Mol) Adăpost pentru oi sau vite, construit din nuiele și acoperit cu paie.
COLNÍȚĂ2, colnițe, s. f. (Reg.) Deal mic, delușor. – Coliniță (rar, < colină + suf. -iță), influențat de colnic.
CÓLNIȚĂ1, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. – Din sb. kolnica.
CÓLNIȚĂ1, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. – Din scr. kolnica.
COLNÍȚĂ2, colnițe, s. f. (Reg.) Deal mic, delușor. – Coliniță (rar, < colină + suf. -iță), influențat de colnic.
CÓLNIȚĂ1, colnițe, s. f. (Regional) Adăpost primitiv pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. În colnița (sura) vitelor... ȘEZ. I 100.
COLNÍȚĂ2, colnițe, s. f. (Regional) Deal mic, delușor, colnic (1). Casa... este pe o colniță. I. IONESCU, M. 417. Pe cel deal, pe cea colniță, Plimbă-mi-se-o cătăniță. ALECSANDRI, P. P. 97.
cólniță1 (șură) (reg.) s. f., g.-d. art. cólniței; pl. cólnițe
colníță2 (delușor) (pop.) s. f., g.-d. art. colníței; pl. colníțe
cólniță (șopron) s. f., g.-d. art. cólniței; pl. cólnițe
colníță (deal) s. f., g.-d. art. colníței; pl. colníțe
CÓLNIȚĂ s. v. saivan.
colniță s. v. SAIVAN.

colniță dex

Intrare: colniță
colniță substantiv feminin
Intrare: colniță
colniță