colmata definitie

2 intrări

9 definiții pentru colmata

colmata vt [At: LTR2 / Pzi: ~téz / E: fr colmater] A produce o colmatare.
COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.
COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.
*colmatá (a ~) vb., ind. prez. 3 colmateáză
colmatá vb., ind. prez. 1 sg. colmatéz, 3 sg. și pl. colmateáză
COLMATÁ vb. I. tr. A astupa porii unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. [< fr. colmater].
COLMATÁ vb. I. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura. II. tr. 1. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale. 2. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului. (<fr. colmater)
*colmatéz v. tr. (fr. colmater, d. it. colmata, șosea, înălțătură, d. colmare, a colma). Colmez.
*colméz v. tr. (it. colmare, a înălța, d. colmo, cúlmine, culme). Înalț nivelu pămîntuluĭ făcînd ca apa să-șĭ depună nomolu. – S’ar putea zice și „a înălța”, că it. colmare înseamnă „a înălța” în general.

colmata dex

Intrare: colmata
colmata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: colmat
colmat participiu