colizie definitie

2 intrări

18 definiții pentru colizie

colízie sf vz coliziune
coliziúne sf [At: NEGRUZZI, S. I 285 / V: ~ie (Pl: ~zíi) / Pl: ~ni / E: fr collision, lat collisio, -onem] 1 Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul. 2 Conflict. 3 (Rar) Încăierare. 4 (s) ~ omonimică Fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte ajung omonime. 5 Ciocnire accidentală între două corăbii. 6 Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei.
COLÍZIE s. f. v. coliziune.
COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-. – Var.: (înv.) colízie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.
COLÍZIE s. f. v. coliziune.
COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-. – Var.: (înv.) colízie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.
COLÍZIE s. f. v. coliziune.
COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire de forțe, tendințe, interese opuse în domeniul relațiilor omenești; conflict. E interesant cum zugrăvește Alecsandri coliziunea dintre «civilizația» claselor de sus... și viața și spiritul poporului de la țară. IBRĂILEANU, SP. CR. 149. În dramă, această influență directă [a unei opere de artă] se va arăta in modul de a trata caracterele, coliziunea de caractere și pasiuni. GHEREA, ST. CR. III 185. 2. (Rar) Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. încăierare, bătălie, luptă. (În forma colizie) în toate zilele urma colizii între ei, și ele se sfîrșeau totdeauna prin moartea a cîțiva. NEGRUZZI, S. I 285. – Pronunțat: -zi-u-. – Variantă: (învechit) colízie s. f.
coliziúne (ciocnire) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coliziúnii; pl. coliziúni
coliziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coliziúnii; pl. coliziúni
COLIZIÚNE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.
COLÍZIE s.f. v. coliziune.
COLIZIÚNE s.f. 1. Lovire, ciocnire de tendințe, de forțe, de interese contrare; conflict. 2. (Rar) Izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse. ♦ Încăierare, luptă violentă. ♦ Abordaj. 3. Coliziune omonimică = fenomen prin care două sau mai multe cuvinte diferite devin omonime. [Var. colizie s.f. / cf. fr. collision, it. collisione, lat. collisio – izbire].
COLIZIÚNE s. f. 1. lovire, ciocnire de tendințe, forțe, de interese contrare; conflict. 2. izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse. ◊ (fig.) încăierare, confruntare. ◊ abordaj. 3. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime. (<fr. collision, lat. collisio)
COLIZIÚNE ~i f. 1) Ciocnire bruscă și violentă între două corpuri în mișcare; șoc. 2) livr. Dispută contradictorie; lipsă de acord. [Art. coliziunea; G.-D. coliziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. collision, lat. collisio, ~onis
coliziune f. 1. ciocnire între două corpuri; 2. fig. întâlnire violentă a două trupe, a două partide.
*coliziúne f. (lat. collisio, -ónis, V. leziune). Cĭocnire, izbire: coliziune de trenurĭ. Fig. Coliziune politică.
coliziune s. v. CIOCNIRE. IZBIRE. LOVIRE. TAMPONARE.

colizie dex

Intrare: coliziune
coliziune substantiv feminin
  • silabisire: -zi-u-
colizie
Intrare: colizie
colizie