colivar definitie

13 definiții pentru colivar

colivár sm [At: ALECSANDRI, T. 106 / Pl: ~i / E: colivă + -ar] 1 (Prt) Persoană care merge pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni. 2 (Fig) Persoană care vrea totul de-a gata. 3 Cel care poartă coliva la înmormântări.
COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Cel care aleargă pe la toate înmormîntările, ca să mănînce colivă de pomană; fig. cel care vrea să aibă totul de-a gata; pomanagiu; (rar) epitet dat jandarmilor și polițiștilor de odinioară. Crezi că le mai dă mîna sticleților și colivarilor să se acațe de noi? PAS, Z. III 78. 2. Cel care poartă coliva la înmormîntări. Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia?... Groparul?... Colivarul? MACEDONSKI, O. I 43.
colivár1 (persoană) s. m., pl. colivári
colivár2 (obiect) s. n., pl. coliváre
colivár (persoană) s. m., pl. colivári
colivár (obiect) s. n., pl. coliváre
COLIVÁR s. v. pomanagiu.
colivar m. cel ce umblă pe la înmormântări (ca să mănânce coliva de pomana mortului).
colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva.
colivar s. v. POMANAGIU.
colivar, colivari s. m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate

colivar dex

Intrare: colivar (persoană; -i)
colivar persoană; -i substantiv masculin
Intrare: colivar (obiect; -e)
colivar obiect; -e substantiv neutru