colimație definitie

7 definiții pentru colimație

colimație sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr collimation, ger Kollimation] (Fiz) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa optică și cea de vizare.
COLIMÁȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.
COLIMÁȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.
colimáție (-ți-e) s. f., art. colimáția (-ți-a), g.-d. colimáții, art. colimáției
colimáție s. f. (sil. -ți-e), art. colimáția (sil. -ți-a), g.-d. colimáții, art. colimáției
COLIMÁȚIE s.f. Coincidența dintre axa optică a lunetei unui aparat topografic și linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimațiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation].
COLIMÁȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)

colimație dex

Intrare: colimație
colimație